despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Străzile închise ale lui Ceauşescu

(articol actualizat – 2013)

Nu e prima dată cînd vorbim de subiectul ăsta. Cînd am vorbit de zona Aviaţiei-Barbu Văcărescu am amintit cîte ceva despre blocarea cartierului Primăvarii, iar săptămîna trecută am văzut cum fluxurile de trafic în zona Centrului Civic au fost modificate pentru totdeauna.

Azi însă o să vedem cît de mult s-a-ntins în Bucureşti paranoia lui Ceuşescu – şi dorinţa sa de izolare.

Cartierul Primăverii

După jumătatea anilor 80 cartierul Primăverii a devenit o zonă interzisă traficului. Zona de protecţie se întindea atît de mult, încît ajunsese să cuprindă chiar şi Calea Floreasca, între Automatica şi Fabrica de Glucoză; traficul era deviat pe Barbu Văcărescu:

Zona mai închisă la culoare este aceea interzisă accesului public – pietonal sau auto. În zona deschisă la culoare pietonii puteau merge – dacă-i îndemna inima…

PRECIZARE: harta mai conţine o greşeală. Porţiunea străzii Mircea Eliade (fostă Kalinin, cred), dintre Aviator Radu Beller şi Calea Floreasca nu a fost închisă traficului auto. Urmăriţi mai jos comentariile, vă rog.

UPDATE: Iată traseele ITB în anul 1984 în zona Floreasca. Harta se găseşte, împreună cu alte hărţi ale reţelei de transport din Bucureşti, pe forumul Metrou Uşor.

Grozăveşti – Cotroceni

Chiar dacă nu ştim încă ce anume făcea Ceauşescu la Cotroceni, se pare că era suficient de interesat de Palat – îndeajuns ca să-l rupă de restul oraşului, în ultimii săi ani. Aşadar, străzile ce-nconjurau Palatul au fost închise traficului auto. Podul Cotroceni, la betonarea albiei Dîmboviţei, nici nu a mai fost construit (se prevăzuse doar pasarela pietonală de la ICECHIM). Cică lui Ceauşescu i-ar fi plăcut şi să unească Grădina Botanică cu parcul Palatului.

Şoseaua Grozăveşti nu a fost doar închisă, ci şi dezafectată. Traficul a fost împins pe noua arteră ce mergea pe la Apaca – bulevardul Vasile Milea de azi.

Centrul Civic

Aici totul a fost simplu: ras şi închis. Zona închisă traficului auto (evidenţiată cu culoarea deschisă) era imensă, pur şi simplu imensă. Piaţa Unirii era închisă complet maşinilor – şi fireşte transportului public de suprafaţă. Imensul şantier a făcut victime colaterale: bulevardul George Coşbuc (neafectat direct de demolări) nu putea fi folosit decît de rievrani – pentru că ieşirea sa în Piaţa Unirii era blocată. Şoselele Tudor Vladimirescu şi Panduri au devenit drumuri desfundate, care duceau înspre şantiere.

Şantierul Centrului Civic se-ntindea şi înspre Răsărit, către nou-creata piaţă Alba Iulia. Despre străzile închise complet sau parţial traficului auto în acea zonă nu ştiu mare lucru, aşa că vă arăt doar întinderea demolărilor (am mai vorbit aici):

Să mai spunem că orice deplasare bucureşteană a lui Ceauşescu presupunea blocarea completă traficului. Dacă mergea la Aeroport, circulaţia pe DN1 se închidea cel puţin juma’ de oră.

În vara lui 1989, cînd pe Calea Victoriei s-au schimbat borduri şi s-a schimbat asfaltul, circulaţia auto a fost oprită complet, şi a rămas oprită cîteva luni bune după închiderea şantierului.

29 comments to Străzile închise ale lui Ceauşescu

  • Cosmin

    1.Cartierul Primăverii pe timpul ăla era ceva rupt de realitatea socialistă era cu adevrat un cartier aristocratic, acolo am vazut pentru prima dată in realitate Ferarri Testarossa,Aston Martin Lagonda, Bmw 635CSI, Corvette C4 si Ford Mustang.Astazi praful s-a ales de tot, este plin de geambași imobiliari de politicieni nesimtiți ce plătesc chirii de 200 lei (și cazul micului Titulescu) doar bijuteriile pe patru roti mai amintesc de “vremurile bune”.
    2.Grozăvești – Cotroceni – mă abtin 😉
    3.Minunate vremuri când in Piața Unirii se auzea doar sunetul făcut de fântanile arteziene, mai bine rămânea închisă, era o zonă de promenada superbă.
    4. Vă mai amintiți circulația in ambele sensuri pe Calea Victoriei?

  • hm

    Ţin minte de circulaţia-n ambele sensuri pe Calea Victoriei. Totuşi, între CCA şi Splai era sens unic, parcă.
    Ştiu că mă uitam la poze interbelice cu traficul pe Calea Victoriei şi mă uimea aglomeraţia şi faptul că era sens unic ca şi azi.

    Piaţa Unirii fără maşini – doar cu transport public – frumoasă utopie. Dar tocmai sistematizarea ceauşistă a omorît Piaţa Unirii.
    Fără bulevardul Unirii s-ar fi putut imagina un spaţiu exclusiv pietonal foarte mare. Vechea Piaţă avea destule spaţii verzi, fîntîni…

  • Eu îmi amintesc cu nostalgie de numărul mare de pietoni purtători de pantofi cu găurele și costume de mărimi nepotrivite de pe Calea Victoriei. Cine își mai amintește de ei? Și de cofetăria de la ultimul etaj al magazinului Unirea. Dar asta parcă era înainte de demolări… 😉

  • Cosmin

    Cofetărie la ultimul nivel mai avea și magazinul de copii și tineret Junior, azi sinistra clădire a Tribunalului București & Judecatoria Sector 2.

  • Imi plac MULT aceste scheme facute de tine, dintr-o perioada cand eram prea mic sa constientizez ce se intampla. De Podul Cotroceni stiam si eu, insa si mai socanta este neincluderea in planuri a refacerii Podului Izvor dupa betonarea albiei Dambovitei. Asupra acestei decizii s-a revenit, insa.

    Desi este o re-postare, ultima schema, cu marcarea zonelor distruse de bd. Unirii & Centrul Civic, merita iarasi laude, e geniala. Bravo!

  • hm

    Mi-aduc aminte de cofetăriile alea! La Unirii cofetăria funcţiona sigur prin 88/89, că urcam pe-acolo cînd mergeam la liceu…

    @Raiden: mulţam mult, sper să mai fac hărţi şi scheme – îmi place.
    Zona Unirii-Alba Iulia merită mai multă atenţie, ar trebui să mă ocup de ea separat – din păcate nu prea am avut drumuri pe-acolo, aşa că nu ţin minte mare lucru…

  • Cosmin

    Sistematizarea ceaușistă a omorât Piața Unirii pentru că nu a fost dusă la bun sfârșit. Acum vă propun un exercițiu de imginație și vă intreb cum ar fi arătat Bucureștiul de azi dacă in perioada ’65-’89 nu s-ar fi intervenit in niciun fel asupra orașului, eu sincer cred că ar fi fost un dezastru.

  • hm

    @Cosmin: m-am gîndit destul de mult la chestia asta – la ce au făcut bun şi rău comuniştii. Sistematizarea era vitală pentru Bucureşti, un oraş carea crescut enorm din anii 60 încoace.
    Cred că soluţiile aplicate în anii 80 sînt greşite – în mare parte. Şi o să explic de ce – o să scriu despre asta. O să scriu şi despre cum cred eu c-ar fi fost mai bine.

    Şi cred că de data asta nu scapi: aştept un articol. Cum vezi tu sistematizarea, cît de departe ai merge?

  • Eu cred că orașul într-un regim totalitar nu are o dezvoltare proprie (generață de un resort intern). Orașul nu este un organism viu. El are nevoie de o continuă terapie intensivă pentru a putea supraviețui, pentru simplul motiv că nu mai există nici unul dintre mecanismele ”naturale” de creștere și regenerare. În consecință, supoziția că ar fi putut exista o strategie de non-intervenție începând cu anii 1965 îmi pare ilogică.

    Am câteva informații privind un proiect de dezvoltare a Pieței Unirii – schițat (schiță de sistematizare… toată existența noastră era o schiță) în 1970 – care nu-mi este drag, dar îl voi publica cât de curând, de dragul comentării.

  • OFFFFFFFFFFFFF!
    De unde ai informatiile astea? Pe Mircea Eliade (se chema altfel atunci) circulatia era inchisa dora intre Beller si Turghieniev. Nu mai stiu capatul spre Bordei cum era dar in capatul de la Sala Sporturilor Floreasca strada era inchisa cu poarta. Cred ca se mai vad si astazi stalpii portii. Intre Beller si Calea Floreasca circulatia era libera atat pentru masini cat si pentru pietoni. Circulatia pietonala se facea pe partea cu parcul deoarece pe partea cealalta nu exista trotuar. Si nu exista nici astazi. Din harta pusa de tine reiese ca si parcul floreasca avea o portiune cu circulatie restrictionata ceea ce nu e adevarat. Asa cum nu e adevarat nici ca a fost inchisa calea Floreasca. Pe aceasta strada a fost interzis accesul tramvaielor iar tramvaiul 5 care circula pe aici a fost mutat pe Barbu Vacarescu unde circula si in prezent.

  • hm

    Păi, nu mi-e ruşine să recunosc dacă am greşit! Important nu e să am dreptate, important e să ne aducem aminte cît mai multe lucruri.
    Eu aşa le ţin minte.

    Aş cam începe să cred că ai dreptate cu Mircea Eliade – cu bucata dintre Beller şi Floreasca.
    O să public o cuvenită rectificare.
    Pe Calea Floreasca – între Eliade şi Fabrica de Glucoză – din toamna lui 89 nu s-a mai circulat. Dacă ştii zona, te rog mult să-mi spui dacă-ţi aduci aminte de momentul ăla.

    Mulţumesc pentru ajutor!

  • Freesys

    Pe Mircea Eliade circulatia era inchisa (traficului rutier) intre Beller si Aviatorilor (cu bariera) nu de alta dar pe Str. Herastrau “locatau” mai multe “capete mari” ale vremii; intradevar Floreasca nu a fost niciodata inchisa .
    @HM in 1989 podul Floreasca a fost reconstruit imi spune un coleg mai batran riveran al zonei;)

  • hm

    deja am publicat o erată.
    Dar de ce-mi aduc aminte că pe Floreasca nu se circula?

    Nu aveam drum des pe acolo, dar in toamna lui 89 am trecut de cateva ori. Ştiu sigur că traficul era deviat pe Barbu Văcărescu.
    Dacă era vorba doar de lucrări temporare la pod, se explică.

    Mare mister.

  • Stau in blocurile turn de pe marginea parcului Floreasca de cand m+am nascut adica din ’75. Nu in toamna daca se inchisese c. floreasca dar in vara sigur nu era inchisa. mergeam cu prietenii cu autobuzul pe acolo pana imediat dupa pod pe a ne duce la strandurile de pe cealalta parte a lacului: CC, UGSR si/sau Floreasca2.

  • hm

    Păi avem informaţii de la prima mînă în cazul ăsta!
    Eu aveam drum pe acolo sporadic – de-abia după 90 am cunoscut zona bine-bine.
    Prin septembrie ţin eu minte că ar fi fost închisă Floreasca, dar iată că se poate să fi fost ceva temporar…

  • pe stradutele care ies in Primaverii se putea circula. Doar str. Popa Marin (actualmente Jean Monnet)era inchisa intre amiral Balescu si Primaverii inclusiv traficul pietonal si str. Moliere. Aveam o matusa care locuia pe Crangului si mergeam fara probleme la ea, inclusiv cu taica-miu cu masina. Ocoleam putin de la fostul sediu al TVR care atunci era transformat in unitate militara prin Gorki. Dupa revolutie strazile Monnet si Moliere au fost deschise traficului 2-3 ani apoi au fost inchise la loc. Si inchise au ramas.
    Din Crangului puteam sa ies in Eliade si sa merg in Herastrau. Sau traversam strada si printr-o gaura destul de mare in gard intram in parcul/strandul Bordei. Pe locul unde in parc acum sunt leaganele pentru copii atunci era nisip si venea destula lume sa faca plaja acolo sau sa se scalde in lac.

  • Deși cu o foarte mare întârziere (dar abia azi am descoperit acest superb blog) încerc și eu să aduc niște lămuriri: Bd. Mircea Eliade (fost Kalinin) era închis prin ’89 de la intersecția de lângă Sala Florească până la intersecția cu Turgheniev.
    Pe Calea Floreasca s-au efectuat în acea perioadă lucrări de reabilitare/modernizare a infrastructurii de termoficare, circulația desfășurându-se haotic, după cum mergea și șantierul. Dar oficial închisă, n-a fost niciodată.
    În schimb, nea Nicu luase cu japca tot lacul, făcând din el grădina lui, pe unde-și plimba perechea de dulăi și pe savantă. Am stat în Floreasca și apoi în Aviației în acea perioadă, și pe deasupra am lucrat la IPA (sediul din Kalinin 18 – blocul înalt de 10 etaje de lângă patinoar / Automatica) la etajul 7 și aveam o vedere panoramică excelentă, zilnic, a întregii zone.

  • hm

    mulţam mult!
    Eu aveam mai mult treabă cu Aviaţiei-Pipera în vremea aceea. 110 şi 135 aveau fel de fel de devieri sezoniere.
    pe Floreasca nu am fost de cîte ori mi-aş fi dorit pe atunci…

  • Vio

    Cu şi mai mare întîrziere. Stăteam în Aviaţiei şi învăţam în Floreasca, mergeam zilnic la şcoală cu tramvaiul sau autobuzul.

    Harta iniţială era corectă. Kalinin era închis pînă la intersecţia cu Calea Floreasca. Nu cu barieră, doar cu semne de interzis. Pînă prin 1987, tramvaiul 5 mergea pe Calea Floreasca. Eu luam ce venea de unde e Springul acum. 135 o lua la dreapta pe Ceaikovski, apoi stînga şi întorcea la lac (deci nu era bun). Strada nu se continua dincolo de parcul Verdi. Pe Calea Floreasca circulau 110 şi 172, care întorceau la CFR Constanţa (unde întoarce acum 135). Şi mai era 129, care o lua la dreapta pe Fabrica de Glucoză, stînga pe Gara Herăstrău şi apoi la dreapta şi întorcea la Cinescoape.

    Doamna de istorie (tovarăşa 🙂 ) era şi deputată pe circumscripţia respectivă. Ea ne-a spus că a încercat să introducă semafor la intersecţia Calea Floreasca cu Ceaikovski şi nu s-a aprobat pe motiv că Kalinin fiind închis, intersecţia este în formă de T. Îmi amintesc foarte clar asta.

    Apoi 5-ul s-a mutat pe Barbu Văcărescu; bucata de la Verdi pînă în Aviaţiei (2 staţii) nu era gata, tramvaiul a circulat cîteva săptămîni (cred că undeva spre 2 luni) pe şina de tren (care nu era dublă). Podul peste lacul Floreasca nu exista, era doar vechiul pod de tren (2 şine cu nişte X-uri între ele, foarte greu de trecut pe jos – la capete avea un fel de trotuar de tablă cu balustradă, dar pe porţiunea din mijloc nu avea aşa ceva). Podul ăsta era mai jos decît podul actual, şi cred că şi un pic lateral, poate ar trebui să mă uit sub pod să văd dacă a mai rămas ceva din el. Tramvaiul deraia destul de des atunci, aproape zilnic cred, iar cînd deraia pe pod nu deschidea uşile, dacă le-ar fi deschis ai fi coborît în lac. În perioada asta, autobuzele rămăseseră pe Calea Florească. După ce s-a terminat Barbu Văcărescu, inclusiv podul nou (cel care există acum), 135 s-a prelungit pe Barbu Văcărescu pînă la capătul actual, 172 s-a desfiinţat, 129 nu a mai dus-o mult nici el, iar 110 s-a mutat şi el pe Barbu Văcărescu. Iar Calea Floreasca s-a închis complet traficului auto. Se înţelege, doar porţiunea de la Ceaikovski pînă în Aviaţiei. Nu cu bariere, ci cu semne cu accesul interzis cu excepţia riveranilor. La început au stat miliţieni la capete, dar nu mult timp; apoi nu i-am mai văzut. Deja la momentul ăsta, aia nici măcar nu mai era intersecţie, avînd 2 străzi din 4 închise.

    Aşa că da, cel putin în ultimii ani, harta ta a fost corectă.

    Un pic mai offtopic, cît circula 5 pe Calea Floreasca, alături (spre lac) era un gard de sîrmă, şi din loc în loc stăteau nişte soldaţi de pază. Avea gherete şi arme, era treabă serioasă. Dar erau pe dinăuntru, dincolo de gard. Cînd l-au mutat pe şina de tren veche, făcea tîdîm-tîdîm. Şina nu era dublă, aşa că fiecare tramvai care trecea căra o paleţică agăţată de ştergător, pe care o lăsa la celălalt capăt (era nişte gherete special pentru asta, şi unii cu aparate de emisie-recepţie). Cine avea paleţica trecea, cine nu – aştepta.

    Iar pe vremea cînd trenul încă circula pe acolo, se întîmpla să prind barieră dacă veneam cu 129 (şi nu sînt sigur dacă nu cumva şi 110 tot pe-acolo o lua, dar cum venea foarte rar nu l-am prea prins). Tot aici, lîngă actualul Hotel Caro, mai erau resturi din vechea gară, inclusiv o chestie de-aia rotundă de întors locomotiva.

    Păcat că nu am făcut poze.

  • hm

    niciodata nu e tarziu! Pentru noi, cand scriem, e si mai placut sa vedem ca si dupa cativa ani articolele ne sunt gasite!
    Pe podul CF cel vechi am mers o singura data – la inceput – cu 5-ul.
    poate gresesc? dar in 1990 la Gradina Icoanei mai intorceau autobuzele 140 (asta sigur, ca a disparut prin ’91), care venea din Balta Alba, dar si 172 (cu capat la Cinescoape)

  • Anonymous

    172 avea traseul foarte scurt, întorcea la Polonă. Chiar nu i-am înţeles rostul, dubla 5-ul. Cînd a dispărut am presupus că s-a desfiinţat, dar e posibil să fi fost mutat.

    Iar despre podul vechi mă bucur că l-a mai văzut cineva, începusem să cred că l-am visat 🙂 Glumesc, numai că surprinzător de puţini oameni par să-şi aducă aminte de el.

  • Vio

    ^ scuze, am uitat să scriu numele şi mailul şi se pare că a publicat şi aşa, ca Anonymous.

  • hm

    oh, oamenii uită…

  • Vio, îmi pare rău, dar trebuie să te contrazic: B-dul Kalinin NU a fost niciodată închis între Calea Floreasca și intersecția cu str. Radu Beller (Sala Floreasca). Pe acolo mergeau autobuzele, venind dinspre Dorobanți (110, 182, 282) … caută o hartă ITB din “epocă”.

  • Vio

    Și mie îmi pare rău. M-am mutat acolo din 86, și din 86 până în 89 nu l-am văzut niciodată deschis.

    http://forum.metrouusor.com/viewtopic.php?p=54982#p54982

    Harta ITB 1984, 004.jpg. Nu circula nimic pe Kalinin. Știu, e de pe vremea lui 176, dar una mai nouă nu găsesc.

  • @Vio – mulțumesc pentru corecții. Și totuși, ceva în mintea mea refuză să accepte că pe Kalinin nu se circula… Eu pe vremea aia mergeam cu o minimobră de la serviciu (v. mai sus) și Politehnică (fie la Gară, fie în Militari), iar seara reveneam acasă și nu-mi amintesc de loc să fi ocolit strada asta… în fine… Hărțile găsite de tine chiar sunt niște puncte de reper istoric excelente – poate autorul articolului va dori să le includă mai sus, în text (sau ca PeSeu)… Io cred că merită.
    TOate bune.

  • hm

    Pai, da, o sa punem hartile, ca o completare – buna idee!
    Un bob zabava 🙂

  • Vio

    Pe semn scria cu excepția riveranilor, și nu erau milițieni sau portari, probabil lucrând acolo erai riveran, nu ți-ai pus niciodată problema 🙂

    Acum se forțează semafoarele pe roșu, se merge invers pe sens unic, atunci era suficient un semn de interzis. Cred că frica ținea străzile închise. Frica de consecințele reale, dar mai ales de consecințele pe care și le imagina fiecare.

  • Ando

    @Vio:

    “Frica de consecințele reale, dar mai ales de consecințele pe care și le imagina fiecare”.
    Excepţională frază !!! Sintetizează sublim starea pe care o trăiam şi ca să fiu corect, o întreţineam, majoritatea dintre noi…FRICA !

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>