despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Case căzute 79 – Calea Rahovei 157E Calea Rahovei 157, dar noi vedem… dosul – dinspre bulevardul Coșbuc:
… este, desigur, ruina fostei fabrici de bere Rahova, fostă Bragadiru. Cu 12-13 ani în urmă această fațadă a fost renovată la repezeală, degradîndu-se însă-n continuare în interior. 11 comments to Case căzute 79 – Calea Rahovei 157Leave a Reply to Cornel S Cancel reply |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
Nu cred ca este exact termenul de 12-13 ani de la ultima renovare a fatadei. Parca, la acel moment, fabrica de bere nu mai functiona de ani buni. In mod cert, o renovare a fatadei a avut loc in prima parte a anilor ’80, la care, ca pieton, am fost martor ocular. Lucrand in alimentatie publica, am avut prilejul sa vad fabrica si din interior. Ca test de memorie si solicitare de aducere aminte, la inceputul anilor ’90, la “Caru cu Bere” se servea inclusiv bere “Caru cu Bere”, la sticla, produsa la “Rahova”…
renovarea fațadei (cu ghilimelele cerute de fușereala lucrării) a avut loc undeva prin 2003-2004.
Motivul a fost graba unei părți interesate în active de a demonstra ceva… nu mai știu ce! (am citit cîndva în mare fugă despre asta, nu mai găsesc referințe)
Cu scuzele de rigoare, aveti dreptate! De altfel, vopseaua pare relativ “proaspata”. Mi s-a parut improbabil sa mai dea cineva cu bidineaua dupa ce fabrica a fost oprita…
Pai e vizibil pe harta: https://goo.gl/maps/gurh7Vw75mk
Voiau sa “conecteze” complexul la bulevardul mare, probabil aveau niste planuri imobiliare ceva, vreo cladire de birouri, niste bloculete. etc.
era o tărășenie încurcată care încă nu cred că s-a descurcat bine nici acum.
Spoiala a avut rostul ei.
spoiala a fost făcută în 2004, an electoral. parcă imediat după aceea s-a retrocedat şi era vorba să se facă un mall – s-a şi dărâmat puţin din clădirile din spate. apoi a venit criza şi aia a fost.
Off- topic :
Am avut un coleg de liceu –Liviu- al cărui tată lucra chiar la fabrica de bere Rahova. In incinta fabricii existau câteva de locuinţe de serviciu şi familia colegului locuia acolo (de aia îl şi poreclisem “Bere”).
Mai 1968. De Gaulle, în vizită în România, pleacă destul de precipitat… evenimentele din Franţa luaseră amploare.Era sâmbătă după amiază şi,ca de obicei, bucureştenii trebuiau să-şi ia “un entuziast rămas bun de la distinsul oaspete”. Aveam ore după amiază când a sosit ordinul de la “sector”. Am fost repede îmbarcaţi în autobuze şi duşi “pe traseu” –undeva pe lângă Arcul de Triumf. Bineînţeles că autobuzele au plecat şi întoarcerea spre case,după trecerea convoiului oficial,o făcea fiecare pe cont propriu.
Intâmplarea a făcut ca “în dispozitiv”, lângă grupul nostru de elevi, să fie şi lucrători de la fabrica de bere Rahova. Intre ei şi tatăl lui Liviu, care era şi şofer autorizat şi adusese oameni cu autocamionul fabricii.
Când să plecăm, Liviu întreabă : Băi, care veniţi cu camionul că se întoarce la fabrică, acum au rămas locuri destule şi tata ne ia?
Liceul Mihai Eminescu era jos, pe Calea Rahovei, eu stăteam la Toporaşi, pe şoseaua Giurgiului aşa că, oricum, la întoarcere trebuia să iau tramvaiul de la 11 iunie, deci fabrica de bere nu era la mare distanţă. In plus, mai aveam un răgaz de poante şi de caragaţă cu colegii care se suisera şi ei în platforma autocamionului.
Pe parcurs, o mare parte din ei au coborât funcţie de traseu.
Rămăsesem trei-şi cu Liviu patru. Ajunşi în incinta fabricii, tatăl lui Liviu întreabă pe un ton care nu prea lăsa loc de alternativă (am uitat să vă zic: era un zdrahon cam la 1,90, vreo 120 de kg şi cu o moacă de boxeur): Care vrei să rămâi la o bere ?
Locuinţa lor era, de fapt, un mic şi modest apartament situat la etajul unei clădiri amplasate în curtea fabricii, lângă gardul dinspre Calea Rahovei.
Ţin minte că tatal lui Liviu purta o salopetă cu nişte buzunare largi, cam cât o sacoşă medie…Ieşea, se ducea în fabrică şi aducea bere proaspătă în câte două sticle de lapte(de-alea cu gura largă). Mă distra că le transporta câte una în fiecare buzunar, iar buzunarele erau atât de mari încât siclele intrau complet.S-a dovedit, în cele câteva ore petrecute un om de toată isprava, care a înveselit nemaipomenit atmosfera.
Ca să n-o mai lungesc: a fost prima mea beţie cu bere:-( Ce-am tras atunci n-o să uit toată viaţa.Mare dreptate au cei care zic că beţia cu bere e cea mai păcătoasă.
Ando: relativ similar, adica o bauta (nu betie), la inceputul anilor ’80, in proximitatea fabricii, cu bere “imprumutata” de acolo, cu prilejul practicii la cartofii situaţi in subsolul Pietei Cosbuc.
@Cornel S: Îţi dai seama că nici la noi,la vârsta aia, nu fost intenţia de beţie…Că am fost eu mai slab de înger şi mi s-a urcat berea la cap…asta e altă poveste 🙂
Nu mai zic ce am păţit când am ajuns acasă, undeva pe la miezul nopţii!
Nici nu aveam telefon ca să-i anunţ pe ai mei…
Şi revenind la subiectul de bază-fosta fabrică de bere Rahova- iată ce veste vine din altă parte a oraşului:
http://www.agerpres.ro/economie/2016/07/12/terenul-fostei-fabrici-de-bere-grivita-a-fost-cumparat-de-o-compania-lituaniana-pentru-constructia-de-birouri-si-locuinte-16-39-15
Ando:Apropo de Fabrica de bere Grivita, pe vremea cand era in viata. Aici, dupa cum se stie, era fabricata cea mai buna bere din Bucuresti. Dupa 1989, spre deosebire de situatia de la celelalte doua fabrici (Rahova si Bragadiru), unde delegatii se duceau cu spaga sa ridice marfa si chiar o ridicau, la Grivita se dadea peschesul si nu era sigur de incarcare. Nu putine erau situatiile cand durau zile ca sa ai masina plina cu marfa. Nu stiu cati isi mai aduc aminte ca, la inceputul anilor ’90, in numele privatizarii, societatea care administra fabrica de bere a incheiat un soi de joint-venture cu o firma spaniola. Aceasta a adus ca aport o instalatie de bauturi racoritoare (produsele astfel fabricate fiind putin spre deloc vandabile), preluand,in schimb, uzufructul intregii desfaceri a berii. Asta da infuzie de capital strain…