Covrigăriile noastre-și revendică tradiții străbune… chiar dacă ceea ce cumpărăm noi cu un leu e-un flecușteț congelat care de-abia-ți ajunge pe-o măsea, tradiția e importantă.
… poate tradiția găurii, mai degrabă…
În fine, dacă vreți să știți cam cît ar trebui să fie un covrig de mare – așa, din punct de vedere tradițional, vedeți în imaginea de mai jos:
fotografie din fantastica colecție Costică Acsinte
Fabulos !!!
Cel putin 1940, dupa calendarul de pe perete !
Cel putin doua etnii, cu figuri specifice vremii , poza de breasla… Parca simti aroma inconfundabila a covrigariei , care te “tragea de nas” sa cumperi… Oh , tempora !!! Oh, mores !!!
Asta-mi aduce aminte de mirosurile-parfum ( cele mai pregnante amintiri sant cele olfactive, explica stiinta, datorita apropierii directe de creier a organului olfactiv ) ale copilariei ( prea indepartate , deja !!!).
Respect pentru colectionar si pentru voi, “sait-istilor” , ce santeti !!!
Multumim mult!!
Nu inteleg. Covrigii din poza sunt mai mici sau egali cu cei de azi.
Eu zic ca trebuie sa fie mai mari sau cel putin egali fata de gaurile lor …