despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Jurnalul realităţii (XVIII) – Ştrandul Tei (II)

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Duminică 6 august 1967

Nu ştiu cât am dormit! M-a trezit mama:

– Hai că vine furtuna! Strânge şezlongul şi treci în casă!

Se întunecase. Cerul era negru, vântul zbuciuma coroanele copacilor. Îşi făcea curaj şi bătea din ce în ce mai tare. A început să tune şi să fulgere. Brusc s-au rupt băierile cerului. Ploua cu bulbuci şi cu fum! Vaporii produşi la contactul apei cu asfaltul trotuarului şi cu pietrele firbinţi ale străzii ţeseau pânză transparentă. Nimic nou! Furtună de vară, aşa cum mai fusese şi cum va mai fi. Am stat cuminţi la adăpost urmărind dezlănţuirea naturii.

Nu a trecut mai mult de o jumătate de oră şi ploaia s-a oprit brusc, aşa cum a început. Vântul a continuat să se mai zbenguie dar curând s-a ostoit şi el. La rigolă, apa se scurge spre canal în şuvoi. S-a răcorit, se mai poate trăi, mahalaua începe să se anime şi noi odată cu ea.

Ne pregătim să mâncăm. Mama pune pe masa din curte cele necesare şi sună adunarea. Nu apucăm să ne aşezăm. Tihna sfârşitului de zi este spulberată de zgomotul unei maşini care frânează energic în faţa casei lui nea Lixandru. Toţi trei ne uităm într-acolo. Era o Volgă neagră, apariţie rară pe la noi. De pe bancheta din spate coboară precipitat nea Marin Frizerul care era… în chiloţi! Nimic altceva! Nici ciorapi, nici pantofi, … doar în chiloţi! Se afla într-o evidentă stare de agitaţie. Când a atins pământul a zbughit-o direct spre poartă gesticulând şi strigând cât îl ţinea gura:

– Gicooooo, m-am înecat! Gicoo…ooo, …. m-am înecat!

Am rămas cu gura căscată. Şi nu numai noi, ci şi ceilalţi vecini care au surprins scena. Nu ştiam să-i lipsească vreo doagă! Ce să fi păţit?

Seara târziu, după ce s-a liniştit un pic, a fost în stare să dea câteva explicaţii. Nu-şi amintea mare lucru. La sfârşitul programului s-a dus, ca de obicei, la ştrand, la Tei. Plaja era aglomerată. Când a început furtuna oamenii s-au bulucit pe bac şi după ce a pornit, s-a trezit în apă. Nu ştia să înoate! L-au scos nişte băieţi aflaţi într-o barcă. Atât a reuşit să-şi amintească. Nu ştia cum a rămas în chiloţi, unde-i sunt hainele, unde-i sunt actele, ce s-a întâmplat cu bacul, ce şi cu cine a vorbit când a ajuns la mal, ce s-a întâmplat cu ceilalţi pasageri, a cui era maşina care l-a adus acasă…. Nimic! Am înţeles însă că la Tei se petrecuse o catastrofă şi că existau mai multe victime.

◊◊◊◊

Nea Marin şi-a revenit greu din şocul care i-a schimbat viaţa. Nu s-a mai apropiat niciodată de un ştrand sau de un lac. Mi-e greu să cred că după 6 august 1967 a continuat să fie omul pe care îl ştiam. Într-un fel a repetat destinul socrului său. Tânăr fiind, nea Lixandru Gâjâituʼa rămas fără voce după ce în Abator, un taur furios era cât pe-aci să-l zobească. Peste ani l-a tăvălit o maşină, fără să-l paradească şi atunci şi-a recăpătat parţial vocea.  

În lipsa unor informaţii oficiale, de a doua zi a intrat în funcţiune fabrica de legende! Tăcerea autorităţilor i-a stimulat producţia. Deşi toţi ştiau, nimeni n-a scos o vorbă! Aşa suna ordinul! De parcă asta ar fi putut şterge tragica întâmplare şi mai ales consecinţele ei. Nici ziarele, nici radioul, nici televiziunea… nimeni! Chiar şi poveştile se spuneau în şoaptă!

Cu amintirile de atunci, rămase încă proaspete în cufărul memoriei, cu mintea şi posibilităţile de acum, mi-am zis că ar fi nimerit să încerc a desluşi, atât cât se poate,  cele întâmplate cu patruzeci şi nouă de ani în urmă.

1

Cum presei autohtone îi fusese impusă muţenia, mă tot întrebam dacă spre cea străină a scăpat ceva. Şi m-am pus pe căutat. Folosind metode şi mijloace specifice (muncii de documentare, ce credeaţi?) am aflat că pe fluxul agenţiei Associated Press (AP) a circulat o ştire despre tragedia de la Bucureşti, preluată de cotidianul local din Bridgeport, Connecticut – Statele Unite.

În numărul 185 de miercuri 9 august 1967, The Bridgeport Post a publicat, la pagina a şasea, următoarele:

2

100 de morţi într-o catastrofă navală

VIENA (AP) – Diplomaţi occidentali din Bucureşti au informat azi că duminică circa 100 de persoane s-ar fi înecat atunci când o ambarcaţiune de agrement s-a răsturnat şi s-a scufundat în Lacul Tei de la periferia capitalei României.

Sursele contactate prin telefon de la Viena spun că au primit informaţii neconfirmate de la persoane care au văzut vasul răsturnându-se şi de la persoane care aveau rude sau prieteni la bordul acestuia.

Autorităţile române nu au comentat relatările.

Nu sunt disponibile informaţii

Reprezentanţii agenţiei de presă Agerpress au răspuns solicitărilor că „pe acest subiect nu sunt disponibile informaţii”. Ziarele din Bucureşti nu au publicat nicio ştire.

Rapoartele diplomaţilor spun că ambarcaţiunea era încărcată (aglomerată) peste capacitatea normală cu oameni care încercau să ajungă acasă înaintea unei furtuni care se apropia. Unii martori oculari au estimat că la bord se aflau două – trei sute de pasageri, între care multe femei şi copii.

„Ni s-a spus că vasul s-a răsturnat şi s-a scufundat în mijlocul lacului, acolo unde adâncimea este de circa 5 metri (16 ft.)”, a relatat una dintre surse. „Oamenii erau literalmente agăţaţi de marginile ambarcaţiunii când aceasta traversa lacul”.

Mai mulţi martori oculari au relatat că au urmărit tragedia de pe terenul de golf al clubului diplomatic din apropierea Bucureştiului. Ei au declarat că vasul a încercat să traverseze apele agitate ale lacului în timp ce vântul sufla cu putere şi valurile spălau puntea. Brusc s-a înclinat pe o parte şi s-a răsturnat. Mai multe ambarcaţiuni aflate în apropiere au adunat supravieţuitorii.

[Stângăciile traducerii îmi aparţin, le recunosc şi promit să nu mai fac!]

Aşa cum se poate observa, ştirea nu se bazează pe informaţii oficiale. Sunt preluate mărturii anonime, unele provenind de la persoane implicate emoţional, marcate de un grad ridicat de subiectivism şi a căror acurateţe este îndoielnică. Analizate cu rigoare şi discernământ sunt totuşi de mare folos.

Nu am identificat încă niciun ziar european care să fi menţionat tragedia de la Ştrandul Tei.

Cu siguranţă la nivelul autorităţilor, mai ales la vârful acestora, au circulat documente referitoare la condiţiile în care s-a produs un eveniment deosebit, din categoria „accident colectiv”, cu un număr însemnat de victime. Organele de partid şi de stat urmăreau stăruitor cercetările menite să stabilească circumstanţe, cauze, responsabilităţi, măsuri reparatorii şi de evitare pe viitor a unor astfel de accidente. Solicitau celor implicaţi informări detaliate şi repetate. Din comisiile de anchetă nu lipseau Procuratura şi… Securitatea.  

Accidentul de la Tei nu a făcut excepţie. O astfel de informare se găseşte la Arhivele Naţionale-Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, inv. nr. 3136, dosar nr. 30/1967. Este vorba de NOTA RAPORT semnată de procurorul şef al oraşului Bucureşti, de şeful Direcţiei Miliţiei Capitalei şi de şeful Direcţiei Anchete din Departamentul Securităţii Statului, înaintată tovarăşului Petre Blajovici, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.

NOTA RAPORT

“Raportăm următoarele:

În ziua de 6 august 1967, în jurul orelor 17,00 bacul nr. 473, proprietatea I.C.A.B. – Gospodăria Ştranduri şi Ambarcaţiuni, care făcea curse cu pasageri pe Lacul Tei, pornind în cursă de la debarcaderul intern al Ştrandului ICAB – Tei spre debarcaderul extern, s-a scufundat la jumătatea distanţei între cele două debarcadere. Toţi pasagerii de pe bac au căzut în apă. O parte din pasageri au fost salvaţi. Catastrofa s-a soldat cu următoarele consecinţe cunoscute pînă în prezent:

3

  • 24 persoane au decedat prin înnec.
  • 21 persoane sînt internate la Spitalul de urgenţă I.C.Frimu unde primesc îngrijiri medicale. Din acestea 2 persoane sînt într-o stare mai gravă.
  • 23 persoane transportate deasemeni la Spitalul I.C.Frimu după îngrijirile medicale acordate au fost lăsate la domiciliu, fiind în afară de orice pericol.

Majoritatea pasagerilor erau îmbrăcaţi într-o ţinută sumară. Din cele 24 persoane decedate au fost  identificate 17, restul rămînînd neidentificate pînă în prezent.

Între orele 7,30 – 17,00 transportarea pasagerilor a decurs normal. În jurul orelor 17,00 începînd să plouă şi să bată un vînt puternic, cetăţenii aflaţi la Ştrandul ICAB Tei  au început să părăsească ştrandul aglomerînd debarcaderul.

Din primele cercetări a rezultat că pe bacul nr. 473 care este prevăzut cu o capacitate maximă de 120 persoane s-a îmbarcat un număr mult mai mare de cetăţeni (cca. 200 persoane).

Sub greutatea încărcăturii platforma bacului s-a lăsat sub nivelul normal de plutire şi valurile formate de vînt au împins apa pe platformă, care, fiind construită din scînduri cu spaţii între ele, a permis pătrunderea apei în flotoare, ceea ce a determinat în ultimă instanţă scufundarea bacului.

Bacul era deservit de OPREA CONSTANTIN, mecanic, conducătorul bacului, BĂIAŞU NICOLAE şi MANEA GHEORGHE, marinari.

Comandantului bacului îi revenea atribuţiunea de serviciu de a supraveghea încărcarea cu pasageri numai în limita capacităţii admise (120 persoane).

Contrar acestei îndatoriri OPREA CONSTANTIN, la insistenţele pasagerilor a pornit în cursă cu bacul supraîncărcat. În afară de aceasta pînă la desprinderea bacului de debarcader un alt număr însemnat de persoane au trecut pe bac sporind greutatea încărcăturii şi contribuind la instabilitatea şi nesiguranţa bacului.

În continuarea cercetărilor s-au luat următoarele măsuri:

  • s-a constituit o comisie de tehnicieni din cadrul Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene, pentru verificarea tehnică a bacului, a cauzelor scufundării şi dacă acesta corespunde scopului în care este folosit.
  • evacuarea apei din lacul tei pentru a se verifica dacă se mai găsesc persoane înnecate.
  • continuarea investigaţiilor în vederea identificării celor 7 cadavre neidentificate.
  • cadavrele identificate au fost predate familiilor.
  • au fost reţinut pentru cercetări numiţii:

RIBU DUMITRU – ad-tor Ştrand. Tei, CONSTANTINESCU ANDREI – ad-tor adjunct al Ştrandului Tei, OPREA CONSTANTIN – conducătorul bacului, BĂIAŞU NICOLAE – marinar pe bac.

Cercetările continuă şi în raport de concluziile expertizei tehnice, urmează a se lua măsuri corespunzătoare.

Se anexează tabelul nominal cu cadavrele identificate şi cu persoanele ce au suferit vătămări de pe urma catastrofei.”

PROCUROR ŞEF AL ORAŞULUI BUCUREŞTI,

ŞEFUL DIRECŢIEI MILIŢIEI CAPITALEI,

ŞEFUL DIRECŢIEI ANCHETE DIN DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI,

Pe prima pagină, cu creion roşu, Petre Blajovici a făcut câteva însemnări.

Dreapta sus:

  • „Total 93 pe care-i ştim
  • Unii s-au salvat singuri şi au plecat
  •        Au plecat acasă
  • Sa găsit buletine cu oameni care erau acasă”

Stânga, la mijlocul paginii:

  • „Sînt … (indescifrabil)… încă înecaţi
  •   Azi dimineaţă s-a găsit încă o femeie
  •   Neidentificaţi 4
  •   Identificate 21”

N.B.– Transcrierea respectă întocmai ortografia, punctuaţia şi topica documentului original!

Raportul, nedatat, sintetizează informaţiile disponibile la puţin timp după scufundarea bacului 473 – probabil seara / noaptea zilei de 6 august 1967 sau dimineaţa zilei următoare – şi corespunde unei faze de început a cercetărilor.

Ridică însă un colţ al vălului de mister şi aruncă o rază de lumină asupra tragediei care a îndoliat mai multe familii. Poveştile zămislite atunci mai bântuie încă prin Bucureşti. Nu cutez a trage concluzii! Poate anul viitor, la moment comemorativ, vom şti mai multe!

Până atunci, vorba Cantemirului, doar „întâia a osteninţei mele răsădire şi odrăslire.”

Post Scriptum      

          Se cuvine a mulţumi:

  • Lui Nicholas Jordan care de departe, cu frăţească generozitate, mi-a înlesnit accesul la colecţia ziarului Bridgeport Post.
  • Prietenilor de acasă care, direct sau indirect, au făcut să ajungă la mine petice din povestea, încă nespusă pe de-a-ntregul, a Lacului Tei şi a zilei de 6 august 1967.

Citiți și: partea întîi a articolului • Amintiri din copilărie (Ando) • Școlile (Alexandru Dinu)

2 comments to Jurnalul realităţii (XVIII) – Ştrandul Tei (II)

  • Cornel S

    Cu multumiri! Si totusi, date fiind numarul mare de victime si ineditul tragediei, informatii cu privire la aceasta ar fi trebuit sa transpara in primii ani “dupa ce ne-am castigat libertatea” (inclusiv din punct de vedere al asigurarii transparentei evenimentelor petrecute). Din pacate, extrapoland proportiile, suntem o natiune de uituci care nu mai stiu ce au facut saptamana trecuta…

  • Ando

    Cumplit accident ! Uluitoare relatarea din ziarul american !
    Culmea e că în acea zi am fost pe ştrandul studenţesc(care era vizavi de ştrandul ICAB)…Am jucat o miuţă cu nişte cunoscuţi şi, pentru că nu m-am dat în vânt niciodată după apa de lac, am făcut un duş şi pe la ora 13, am plecat la o bere cu câţiva amici din fostul cartier.
    Am ajuns târziu acasă. Stăteam în capătul celălalt al oraşului, pe şos. Giurgiului, dar zvonul tragediei se răspandise deja şi ai mei erau fierţi de îngrijorare.Ca să-i mai liniştesc le-am spus că am fost la ştrandul Izvor(Bragadiru).

Leave a Reply to Cornel S Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>