|
||
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul comentarii
fierbinți
arhiva |
Matty: una pe zi2 comments to Matty: una pe ziLeave a Reply Cancel reply |
jos palaria!articolele noastre sînt preluate și de: |
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest vorbim despre…550
555
amintiri
ando
anii 90
arhitectura
blog
caricaturi
case cazute
C D Mocanu
civilizatie
cofetarie
comert
cultura
cumparaturi
fast food
fun
general
guest post
internet
istorie
magazine
masini
Matty
parcuri
patiserie
patrimoniu
plimbare
porcarii
porcarii imense
poze
presa
primarie
prostii
restaurante
semne bune
strazi
takeaway
timpenii
trafic
transport public
trezim copiii
una pe zi
urbanism
V V C
Log in Powered by WordPress & Atahualpa Se utilizează cookie-uri pentru o funcționare bună a site-ului. Datele colectate nu se folosesc pentru identificarea ori contactarea vizitatorului.accept Read More Privacy & Cookies Policy Privacy OverviewThis website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
|
E o caricatura care ascunde mai multe dimensiuni (sau planuri); e greu de descifrat fara a le lua pe toate in considerare. Sa le enumar:
(1)
Primul e planul “economic”. Romania a fost intr-o crestere accelerata, pe fondul expasiunii industriei, incepand timid cam din anii ’50, apoi intr-un ritm alert in anii ’60 pana la prima criza a petrolului (1973), moment in care expansiunea a intrat oarecum intr-o pauza. Ulterior, dupa a doua criza a petrolului (1979), am asistat la o cvasi-recesiune, incetari de plati, FMI – afara cu FMI – platim datoriile etc.
“Pe strada” cresterea din anii ’60-’70 a insemnat faptul ca oamenii erau luati practic de pe strada si pusi la linia de productie, uneori calificati la locul de munca etc. Absolventii de facultate aveau uneori “incadrari” pe alese, aproape de casa, in capitala, cei cu medii mai mici nu aveau dificultati majore in a obtine “transferul”. Practica “telefonului” pentru o “incadrare” nu era totusi neaparat o regula.
Dupa 1973 s-a mers oarecum inertial insa “incadrarile” nu se mai faceau in fabrici nou deschise sau in care apareau sectii noi. O vreme s-au marit organigramele, s-au dublat si s-au triplat posturile. Deja practica “telefonului” devenise necesara pentru a ocupa un post mai aproape de casa (sau mai apropiat de dorinte).
Spre sfarsitul anilor ’70 nici “telefonul” nu mai ajuta prea mult din simplul motiv ca economia socialista nu mai avea de fapt unde sa absoarba noile generatii de absolventi. In aceasta cheie poate fi privita redeschiderea santierului “canalului” sau reducerea numarului de locuri din facultati din anii ’80. Dar divaghez.
Caricatura pare sa fie deci din anii ’70 cand o “incadrare buna” nu se mai putea obtine decat cu “telefonul”.
(2)
Planul sociologic: este evident contrastul dintre generatia nascuta in interbelic (in spatele biroului) – “serios” – si cea nascuta imediat dupa razboi (cu tigara in gura, picior peste picior) – “neserios”. Sigur, nu toti baby boomers-ii se duceau asa la “dom’ director”, insa Matty avea un mesaj de transmis.
Privind de la 40 de ani distanta, pentru mine e clar ca generatia interbelica a avut mai multe minusuri (sau minusuri diferite) fata de generatia baby boomer, atat din cauza educatiei cat si prin prisma vremurilor in care au trait. De exemplu, asa cum se vede si din caricatura, sunt mult mai rapizi in a trece direct la concluzii si mult mai predispusi in a imparti “lumea” doar in bine si rau, fara a constientiza existenta nuantelor intermediare. Din punctul asta de vedere baby boomers-ii reprezinta un progres (sigur, un progres minor, dar tot progres).
Pare, mai degraba, o solicitare de avansare (sau de iertare a “pacatelor”), decat de angajare. Performantele profesionale ale junelui par cunoscute…