Ştiţi ce s-a-ntîmplat în Craiova înainte de Paşte: un bunic care traversa prea-ncet strada a fost omorît în bătaie de un şofer.
În Bucureşti am face asta în fiecare zi: pietoni, biciclişti, şoferi. Ne-am omorî, dac-am avea cinci minute libere – doar că ne grăbim cu toţii. Deocamdată ne-njurăm, ne ameninţăm – dar mai e un pic şi o să ne omorîm, fiţi fără grijă.
Violenţa şoferilor nu se justifică. Dar cum să reacţionezi cînd un bătrîn inconştient îşi ia cei doi nepoţi de mînă şi traversează pe roşu? Am oprit – şir de maşini – şi l-am înjurat îndelung; nu l-a bătut nimeni, dar gîndiţi-vă: omul ăla-şi risca viaţa! viaţa sa şi-a doi copii!
O campanie desfăşurată recent de Poliţia Rutieră a adus în lumină pericolele de pe trecerile de pietoni. Da, recunoaştem, nu acordăm prioritate pietonilor; nu îndeajuns. Dar tocmai pentru că trecerile de pietoni au ajuns un loc atît de periculos, se cade să te uiţi de zece ori şi să traversezi o dată. Nu e momentul pentru forţarea norocului; cînd vezi că vine, pe trei benzi, un cîrd de maşini scăpate de la semafor nu te-apuci să traversezi cu obstinaţie. Da, e dreptul tău – dar dacă eşti călcat la ce-ţi foloseşte? Am văzut acu-două zile un martir din ăsta al civismului; fireşte că-şi ducea şi copilul în cîrcă.
Am mers mult cu bicicleta-n oraşul ăsta, dar îi urăsc pe mulţi biciclişti. Îi urăsc nu ca şofer – ci şi ca pieton, şi ca biciclist. Pentru că niciodată nu mi-a dat prin cap să traversez după-amiaza Piaţa Victoriei, sau să mă bag dimineaţa pe aleile de biciclişti din Piaţa Unirii. Da! – ar fi dreptul meu; dar eu, biciclistul, am o sută de alte variante de a mă fofila pe alei şi străduţe – de ce să mă bag pe unde e aglomeraţia mai mare? de ce să mă bag într-un loc de care altcineva are mai multă nevoie decît mine? Cînd văd un biciclist d-ăsta, care se bagă prin traficul cel mai intens şi mai încîlcit, care-n plus mai merge şi cu căştile pe urechi – chipurile, în lumea lui – zău că i-aş trage o lopată-n spinare.
Iar motocicliştilor – acele făpturi gingaşe, care altminterea trebuie ocrotite de ceilalţi participanţi la trafic – nu-ţi vine să le vîri aceeaşi lopată, dar cu coada-nainte şi în roata din faţă, cînd îi vezi gonind cu 120 prin centru?
Bucureştiul e locul unde am ajuns să ne urîm şi să ne dorim sincer moartea: şoferii, pietonilor; vînzătorii, cumpărătorilor; chelnerii, clienţilor; agenţii comerciali, oamenilor de la care aşteaptă comision; primarii, cetăţenilor – şi aşa mai departe.
Parerea mea, daca te prinde politia traversand aiurea cu copiii dupa tine, amenda sapte catraliarde de euro. Eu am auzit de soferi amendati, dar de pietoni amendati am auzit o singura data, acu’ vreo zece ani.
Bunul simt are prioritate !?
bunicul din Craiova traversa pe trecerea de pietoni, dar s-a miscat prea incet pentru soferul craiovean…a murit in urma unui infarct provocat de bataia primita
Eu zic că la Craiova omul ăla a fost omorît. Şoferul era nervos: îşi găsise maşina zgîriată în acea dimineaţă. Cred că pentru orice instanţă bucureşteană ăsta ar fi un motiv întemeiat de NUP.
Sînt mulţi oameni care nu pot traversa repede: trebuie să-i respectăm. Nu e nici o îndoială. 9 din 10 de şoferi acceptă asta.
Sînt oameni care dinadins nu traversează repede, care cu ură, încrîncenare şi inconştienţă se bagă în faţa maşinilor: i-am întîlnit cu toţii.
da sigur ai dreptate cand spui ca a fost crima…doar am dat cateva detalii despre caz si ca sa fie mai usor de vazut ce s-a intamplat un link http://videonews.ro/action/viewvideo/42865/Filmul-unei-morti-Imagini-surprinse-de-camerele-de-supraveghere-cu-tanarul-care-l-a-batut-pe-un-batran-la-Craiova/
… am avut un caz bucureştean în Crîngaşi, dacă ţin minte. Între un taximetristşi un pieton. Destul de recent, prin iarnă. A murit şoferul.
Ura faţă de cei în vîrstă e un alt lucru emblematic pentru societatea noastră. Ură alimentată, din păcate, şi de ei.
Nu cunosc vreun caz în care animalele din aceeaşi specie s-ar omorî între ele.
nu – dar mă tem că deja ne privim ca specii diferite; şoferii, pietonii…