despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

obiceiuri pierdute

… nu o dat-am lăudat chiulul – acela făcut cu stil, cu știință: cu știința de-a te bucura de pauza furată. Omu-i făcut să tragă, asta-i tot: uneori trage la jug; alteori trage la fit.

S-a pierdut, din păcate, obișnuința de-a hălădui, aparent fără scop, prin oraș.

S-a schimbat, desigur, și orașul – ce te mai îmbie, din el, să-l iei la picior? Centru-i doar vitrine murdare și oarbe, strălucirea s-a strîns prin malluri. Măcar atît – în ultimii ani s-au mai răsfirat și locurile de ieșit, risipindu-se pe străzi tot mai depărtate de Centrul Vechi.

Dar hălăduiala asta nu-nseamnă să te duci undeva anume –  știți, înseamnă mai mult: să-ți urmezi pașii, fugind de oameni și-n același timp căutîndu-i

Oamenii…  da, și ei s-au schimbat: în toată societatea de azi, cu aparenta ei toleranță spre hipstereală și acceptarea diferențelor, nu prea-i înțelegere pentru ciudățenia plimbării de plăcere, făcînd abstracție de vreme: chiar și pe cea mai cîinoasă ceață, cu cel mai parșiv vînt ce-și face loc printre blocuri – ce să mai zici de nesfîrșita vreme moinească de dinaintea Primăverii! – poți face niște pași veseli.

Așadar, duse-s vremurile-n care nu era o mirare s-o iei pe jos pîn-acasă, rămas fără bani de tramvai fiindc-ai luat o halbă-n plus, ocolurile și-ntîrzierile doar pentru că-i dimineață de primăvară ori soare tîrziu de toamnă. Golanii de azi îs cu totul altceva decît golanii de ieri.

5 comments to obiceiuri pierdute

  • dragos b

    Adevărat grăit-ai, Sfinte Haladie! Domnul să-ţi călăuzească paşii!
    P.S. http://www.bbc.com/news/magazine-27186709

  • hm

    Ăia au și plimbări de Anul Nou, trasee speciale… sărăntoci fără mașini.

  • hm

    … any increase in efficiency, in an organisation or an individual life, necessitates a trade-off: you get rid of unused expanses of time, but you also get rid of the benefits of that extra time. A visit to your family doctor provides an obvious example. The more efficiently they manage their time, the fuller their schedule will be – and the more likely it is that you will be kept sitting in the waiting room when an earlier appointment overruns. (That’s all a queue is, after all: the cost of someone else’s efficiency, being shouldered by you.) In the accident and emergency department, by contrast, remaining “inefficient” in this sense is a matter of life and death. If there is an exclusive focus on using the staff’s time as efficiently as possible, the result will be a department too busy to accommodate unpredictable arrivals, which are the whole reason it exists.

    A similar problem afflicts any corporate cost-cutting exercise that focuses on maximising employees’ efficiency: the more of their hours that are put to productive use, the less available they will be to respond, on the spur of the moment, to critical new demands. For that kind of responsiveness, idle time must be built into the system.

    https://www.theguardian.com/technology/2016/dec/22/why-time-management-is-ruining-our-lives

    • Dan

      Mie mi s-a parut mai interesant paragraful anterior – acolo spune ca odata cu progresul tehnologic, cu posibilitatea de a face lucrurile mai bine, acel “mai bine” a devenit standardul. “Back to square one”, cum se zice.

  • hm

    Eu, mai mult cu lenea si pauzele 🙂

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>