despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

… felicitări: ați mîncat căcat!

Sîmbătă dimineață: e soare, e liniște-n oraș, oamenii își văd de-ale lor, se gîndesc la alegeri poate. E greu să funcționezi; aproape imposibil – începe să circule pe internet investigația Casei Jurnalistului despre medicul Burnei: un șut în gura celor care, an după an, au ales să nu se ocupe de subiecte grele, delicate, imposibile, să nu clatine socluri pe care s-au cocoțat oameni providențiali.

Citești și-nnebunești; nu mai ai ce face, ce zice, ce comenta – reacțiile normale sînt simple. Cei ce încă mai au ceva omenesc în ei se-neacă, se sufocă: „Puşca, unde mi-e puşca?” par a striga, precum ultimul om rămas în finalul Rinocerilor lui Ionesco.

Pe internet, liniște.

Pauză.

Viața merge înainte, știți: „avem facturi de plătit, avem copii de crescut, avem publicitate de încasat”-

Pe internet nu se vorbește despre medicul Burnei.

Am luat la rînd toate blogurile din toate clasamentele, din toate topurile – zeci de bloguri. În afară de Simona Tache și Tolontan nu scrie nimeni; nici un rînd. Medicul Burnei nu există. Copiii nu există. Părinții nu există.

Nu că n-ar fi probleme arzătoare: pesediștii votează, curierul întîrzie o comandă, bancile au luat cinci lei comision la o tranzacție, e un film nou de comentat, nevasta a pozat o omletă senzațională, un imbecil n-a dat link, un altul n-a pus semnal-

Înțelegeți: acești bloggeri, acești influenceri, acești deontologi, acești lideri de opinie n-au nici o greață să aibă în fiecare zi o părere despre orice – atîta vreme cît oriceul ăstă nu e viața copiilor. Unii-s năimiți pe la stații TV și nu pot aborda subiecte delicate; alții au reclamă de-ncasat; alții-s ocupați să-și povestească viața în advertoriale – dar nu toți sînt neoameni, nu-i așa?

… ba da.

Sînt cu toții neoameni. Și nu-nțeleg – și se umplu de bube – cînd lumea se șterge cu deșteptăciunea și sfaturile lor la cur.

Toată deșteptăciunea asta nu face nici cît un căcat, atunci cînd lipsește omenia. Omenia!

Omenia care te face să știi că totul pînă la copii! – și că nu te pui cu o Mamă.

Pentru puiul ei, mama o să mute munții. Și – Doamne-ferește! – ca să-și răzbune puiul, mama o să doboare pe oricine. De multe ori, rîdem de mamițici. Sînt ridicole pe forumuri. Sînt mitocance care cresc generații de domni Goe-

… dar cînd trebuie să-și apere puiul, mamițica îl apără ca Mamă, nu ca mamițică; nu știu dacă-nțelegeți.

Probabil că n-o să-nțelegeți: omenia din voi s-a veștejit de mult. Dar și mama voastră, cîndva, la un moment dat, a mutat un munte – mai mare, mai mic! – și pentru voi. Și mama voastră se bucură, azi, că vă știe sănătoși, așezați, ajunși. Doar uneori se gîndește c-ar fi fost bine și să fiți oameni.

17 comments to … felicitări: ați mîncat căcat!

  • Ella

    Nu prea ai cum comenta așa ceva :(. Citești, plângi, te crucești, înjuri, mai citești o dată cu speranța că poate n-ai înțeles bine și termini articolul întrebându-te în ce lume trăiești. Te întrebi: în cazul în care toate acuzațiile sunt adevărate, cum de au tăcut toți cei din jurul unui astfel de monstru? Apoi citești că el era și șeful comisiei de malpraxis pe ortopedie pediatrică, deci orice reclamație despre el ar fi ajuns tot la el.

    Societatea asta a noastră e alcătuită tare strâmb, lipsesc foarte multe bucle de control și se nasc situații pe care nici cu gândul nu le poți gândi. Cum ar trebui reglată o situație de genul acesta ca să nu se mai ajungă la așa ceva?

  • hm

    se pare că nu e ceva important, din cîte (NU) citesc prin jur. Atît.
    Atît.

  • Dan

    De-abia in ultimii ani, pe ici pe colo, a inceput sa se mai dizolve un pic fundalul medieval-feudal al societatii noastre, nu numai in Romania ci la nivelul intregii culturi occidentale. Stiu ca suna ciudat, ideea e ca (,) cu cat urcam mai sus pe un piedestal simbolic anumiti oameni sau anumite profesii, cu atat mai mult suntem dispusi la “iertare” sau la ignorare. Ma refer la cazurile preotilor pedofili sau la toate cercurile de pedofilie in care erau implicati oficiali, vedete tv, actori etc. Macar Bill Cosby, celebrul comedian, baga droguri in bautura doar femeilor majore (zeci, poate sute de-a lungul carierei).

    Revenind: in Romania de-abia incepe, izolat, fenomenul de “awakening” care e in curs cam de 10-15 ani in vest si in SUA. Cand s-a publicat in SUA primul studiu medical care demonstra ca abuzul din copilarie lasa urme la nivelul organelor si structurii creierului, asta era prin anii ’90, ecoul in presa si in societate a fost zero. Noi suntem cam la nivelul ala; copiii nostri vor avea o cu totul alta perceptie si vor tolera mult mai putine lucruri.

  • Vlad

    Pe Facebook se discuta subiectul ceva mai mult, intr-adevar ca urmare a postarilor Simonei Tache si ale lui Catalin Tolontan.

    Dar ce e naspa e ca unii ii mai iau si apararea acestui doctor, in acest curent de opinie incadrandu-se si cei de la Rezistenta Urbana, care dezamagesc din ce in ce mai mult. Sa fie clar: nu discut aici de prezumtia de nevinovatie, dar se pare ca sunt opinii care ii iau apararea chiar si daca faptele relatate se dovedesc adevarate, ceea ce e de neinteles.

    De acord cu ce zice Dan mai sus, noi abia acum incepem sa ne trezim.

    • Vlad

      Dan zice foarte bine in postarea lui.

      As completa prin a zice ca in societatea romaneasca se tolereaza mult prea multe lucruri grave (comportamentul medicilor fata de pacienti, coruptia, acordarea de diverse autorizatii si diplome pe nedrept, discriminarea anumitor categorii sociale la angajare, incalcarea sau scurtcircuitarea legii in diferite domenii, incalcarea regulilor de circulatie, pana de curand fumatul in locuri publice, poluarea, comportamentul agresiv verbal, etc., etc.), in schimb sunt criticate aspru alegeri/decizii personale care practic nu afecteaza pe nimeni. Deci e tocmai pe dos fata de normal.

      Acest “awakening” de care vorbeste Dan trebuie sa duca la schimbarea busolei morale in directia potrivita.

  • hm

    E un drum lung!

    Și pe el apar mereu chestiuni care ne distrag atenția.

    Da, am văzut poziția R.U. Știu că le place prea mult să încurce, chipurile doctrinar, lucrurile.

    Dar prezumția de nevinovăție în sine… e doar un lucru în sine, ea vine în contextul uriaș care e interesul social; or chiar și pentru un Stat șchiop ca al nostru apărarea copiilor trebuie să fie la fel de importanta precum alte drepturi indiscutabile..
    În fine!
    În fine! Eu nu-s om de când am citit; pur și simplu nu pricep cum alții nu au nici măcar o reacție.

  • hm

    Completez. S-a scris și pe Republica.

    Îmi pare bine că sunt reporteri care ies. Care fac subiecte grele. Foarte bine că uneori le fac și senzaționale.

    In explicarea contextului, sunt multi care nu au la ficați Casa Jurnalistului.

  • hm

    http://casajurnalistului.ro/eu-nu-gresesc/

    în continuare, nu bagă în seamă NIMENI subiectul.

  • Dan

    Subiectul a aparut azi si la nwradu. Incet, incet, ajunge in atentia mai multor oameni.

  • hm

    Tot la categoria „în alte rânduri“, într-o zi fără trafic, șamd.

    Nu merită un articol separat, ca – știu eu – un review de șosete,

  • Dan

    Articol ieri pe blog la hoinaru. Pacat ca are o audienta cred comparabila cu acest blog.

  • Dan

    Mi-a venit azi o idee, daca nu cumva doctorul asta s-a pliat si a facut cariera pe fondul cercului vicios al anxietatilor parentale, gen sa nu fie copilul bolnav, sa faca scoala, sa intre la liceu, la facultate, sa se incadreze la intreprindere etc – cerc care sustine de exemplu industria meditatiilor si, mai recent, da o paine buna de mancat psihologilor si psihiatrilor.

    Cu ce o fi mai excroc doctorul asta decat, de exemplu, profesoarele care m-au meditat in clasa a 8-a. Cea de romana ma tinea intr-o camera singur, timp in care ea muncea pe bune cu alti copii. Cea de matematica mi-a “desfiintat” metoda cu care rezolvasem problema de la olimpiada iar apoi mi-a spus ca nu cumva sa ma duc in “agapa”, ca am de lucrat probleme pentru admitere! Metoda ei de lucru fiind de a rezolva o problema cu noi, iar noi acasa sa scriem rezolvarea de inca 3 ori. La olimpiada aia am luat o nota complet incogruenta cu ideea ca as fi rezolvat prost problema, m-am dus si in “agapa” (vai ce impietate!) iar profesoara a recunoscut ca-s elev de nota 10 fix la sfarsitul ultimei sedinte. Intr-adevar, am luat o nota apropiata la admitere, insa din pacate doar cu mintea de adult realizez ca ea nu facea decat sa isi protejeze businessu’ iar parintii mei au cotizat pentru linistea lor.

  • hm

    Încă nu sunt gata să comentez despre sistem. Încă nu am trecut peste faptele lui Burnei în sine.

    Realitatea este îngrozitoare: oamenii nu au aflat despre ce a făcut.

    Asta e cealaltă crimă din cazul Burnei.

  • Dan: În calitate de pacient şi “membru de familie al pacienţilor” prin sistemul nostru de (ne)sănătate, ştiu câte ceva despre generaţia veche de doctoriţe, pe care le-am suportat strângând din dinţi între 1982-1992.

    Unele care înotau în bani din salariu şi ciubuc, cu nasul pe sus de pe urma prestigiului diplomei de medic şi încă şi mai sus de pe urma prestigiului uniformei, se credeau adevărate zeiţe vindecătoare. Numai că, de fiecare dată, intram la ele puţin bolnav şi ieşeam şi mai bolnav ca înainte, cu febră 39-40ºC. Pretext să îmi dea de mâncat eritromicină, că ăsta era fetişul lor sacru.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>