V V C XIX – scris și rămas

de Ando și HM

… de curînd, ne-am uitat pe frontispicii, căutînd urme ale trecerii anilor păstrate frumos. Inscripțiile mari sar în ochi – dar e plin în juru-ne de mici lucruri peste care trecem cu vederea.

Odinioară era o mîndrie atît pentru arhitect cît și pentru constructor să-și lase numele scris pentru posteritate. Vreme multă-i de cînd „executantul” clădirii și-a pus literele de bronz pe perete. Sub ele, mai apoi, vreun gospodar a scris unde-i gura de apă, în ajutorul pompierilor. Vedem și la ce număr de telefon puteam să-i chemăm în caz de Doamne-ferește: 08. Numărul acesta scurt a intrat în vigoare în anii ’50. Mai tîrziu a devenit 081.

Sînt multe plăci cu nume de arhitecți; istoriile lor sînt interesante mereu. Dar și cînd scrie altceva – în plus – pe ele… e și mai interesant.

Dăm, desigur, și peste banalități; rămășițe ale vremurilor cînd domnii tovarășii artiști o duceau bine sugînd de la țîța Statului.

O inscripție care mi-a mers, recunosc, la inimă…

Și-o frumusețe de nume de stradă – „Callea Călărașilor”. Cîndva se spunea „cassă”, mai țineți minte, la ghișeul de plată.

Alte frumuseți de colecționat sînt monogramele meșteșugite-n fier, pe porți și garduri. Iată ce frumos se citește și azi „R.M.S.” pe gardul blocului monopolurilor de stat din piața Lahovari:

… încheiem. Cin’ să mai știe ce-o fi fost scris pe săgeata asta ruginită? Nimeni.