despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ar fi o șansă pentru adolescenți

… cît fuse vara de lungă ne-am petrecut vremea hușuind fel de fel de dîrlăi care-și făceau veacul prin fața blocului. Nu că făceau larmă; ci mizerie – multă mizerie! – era problema.

Da’ pe bune că-nțeleg: unde să se-aciuiască? Ce să facă? Cu ce să-și umple timpul?

În ultimii ani Bucureștiul nostru s-a mai sclivisit oleacă și s-a ales cu destule locuri de joacă pentru ăi mici. E-un lucru foarte bun.

Doar că ăștia mici cresc – și, după ce trec de 12-13 ani, nu prea mai au ce să facă.

Mă uit în urmă; pe vremea mea era, într-adevăr, mai simplu. Puteam juca fotbal, tenis cu piciorul, bambilici: și-o puteam face pentru că aveam unde. Strada era mai goală; mașinile parcate, un sfert; puteam juca un set dublu de tenis cu piciorul și să nu treacă nici o mașină ca să ne deranjeze.

Azi nu mai ai cum să faci asta – nu mai ai loc, nu mai ai cum. Strada-i sufocată și de mașini parcate, și de mașini care trec: nu mai știi pe-unde să te dai din calea lor.

Mai puteam merge, nestingheriți, în curtea școlii. Era loc să tragem – în același timp- vreo trei meciuri de fotbal. Cîte înserări reci, vinete, umede s-au lăsat peste noi, cei care dădeam cu picioru-n minge atunci.

Azi nici în curtea școlii nu mai poți face mare lucru. Paznicii nu te lasă să-ți faci de cap. Pe maidanul vesel s-a construit sală de sport, dar nu-i deschisă decît pentru ora de educație fizică, nu?

E o mare problemă – adolescenții n-au ce face, unde să se ducă, n-au șansa să aibă o activitate.

Sigur! Se pot strînge să joace fotbal pe vreun teren sintetic – la balon – dar n-au toți bani; n-au toți acces; n-au toți cum.

Ce-i de făcut? Zău că nu știu. Cum să le redăm strada? Cum am putea, bunăoară – să-nchidem, în fiecare seară, cîte-o stradă din cartier, pe care să se poată bate mingea, să se joace ping-pong sau să se-ntreacă skaterii? Ar fi, desigur, mai folositor decît să-nchizi un bulevard din centru pentru nimic! O fi greu de făcut? Sigur! Vecinii o să se plîngă de gălăgie și că n-au unde să parcheze – dar merită.

Da’ poate nu-i nevoie să-nchidem strada, deși nu-i deloc o idee nefolositoare. Avem încă în orașul nostru spații ce pot fi folosite: școlile încă au loc în curțile lor.

Cum-necum, școlile din cartiere trebuie să se deschidă comunității. Curtea școlii și terenul (și chiar sala de sport) trebuie să fie accesibile celor din vecini. Da – se strică, da, se degradează; dar e un cîștig pentru toată lumea. E o șansă pentru adolescenți să nu mai bea „redbull” și să sudeze țigările – și s-o ardă mai sănătos.

Eu așa văd. M-aș bucura să se-ntîmple asta: poate vom avea înțelepciunea s-o facem.

5 comments to ar fi o șansă pentru adolescenți

  • Filip

    Au existat propuneri în direcția asta în timpul campaniei electorale locale de la principalele două partide din București 🙂
    Mă gândeam și eu la o închidere de weekend a străzilor din jurul parcurilor. De exemplu, la mine în S5, parcul dintre Telița și Tulcea s-ar putea tripla dacă parcările din jur ar fi eliberate, iar bucățile adiacente de stradă ar fi pietonalizate. Vizavi, parcarea mai mult goală a Kauflandului poate fi folosită pentru stocarea mașinilor.
    Cu gălăgia, ar fi chiar mai puțină, fiindcă s-ar da huța mai puține mașini și motociclete.

  • hm

    deși părem supra aglomerați, paradoxal, loc s-ar găsi pentru o trebușoară dintr-asta. E vorba de folosirea deșteaptă – eficace – a unor spații. Da’i greu, Doamne, e așa de greu.

  • And

    Din cate stiu eu – la sectorul 1 cel putin, a fost adoptata hotararea prin care curtile scolilor si salile de sport trebuie sa fie deschise pentru copii si in afara orelor.

  • Puştimea care sudează țigările şi mănâncă seminţe nu bea Red Bull, fiindcă e prea scump pentru ei. Beau cele două gunoaie ale buticurilor de cartier, Hell şi Rienergy. Unul din ele are gust ca de zahăr amestecat cu benzină, celălalt are frecvent gunoaie sau firimituri şi seamănă cu un pipi de viezure. Care e fiecare din ele, se poate afla doar prin experiment.

    E ca pe vremea Războiului Civil American: când unul bea whisky, se ştia că e ofiţer. Fiindcă răcanii de rând, care nu îşi permiteau aşa ceva şi erau şi sub interdicţia de a aduce alcool în tabără, îşi procurau pe sub mână tot felul de poşirci făcute la lighean.

    În zilele noastre, Red Bull e numai pentru copiii de bani gata, care îşi permit şi intrarea la terenul de fotbal cu balon sau la sala de baschet 😀

Leave a Reply to Nautilus Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>