despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Scotocind printre amintiri: fântâna Lahovary

scris de Ando

Tare mult m-am bucurat zilele trecute când am dat, pe net, de această fotografie:

fotografie de Paul Filip. sursa: Delcampe

Da, este fântâna Lahovary dar aşa cum o ştiam eu din copilărie, adică amplasată pe splai, pe colţul cu strada Azilul de Noapte (Operetei, mai târziu), deci imediat după vechea clădire a Operetei.

In poza asta din iarna lui 54, cu cheiul Dâmboviţei, se vede mai bine vechiul amplasament:

De ce era aşa de importantă şi de ce mi-a rămas atât de pregnant în memorie? Probabil pentru că era elemental central de atracţie din drumurile pe care le făceam cu gaşca la şi de la cinematografele de pe bulevard (6 Martie, actual Elisabeta).

Stăteam pe Cazărmii şi indiferent de traseul pe care-l alegeam (cel mai scurt, Apolodor – Piaţa Splaiului şi apoi pe Calea Victoriei sau cel ocolit prin  Bateriilor – Sf. Apostoli – Mihai Vodă – Brezoianu), musai la întoarcere ne opream spre a ne potoli setea la fântâna cu pricina – pentru că pe vremea aceea,  fântâna era racordată la reţeaua de apă. Bine, setea e un fel de-a spune pentru că, de fapt, aşezaţi pe treptele din jurul fântânii fie făceam cronica ad-hoc a filmului văzut, fie ne stropeam în fel şi chip folosind ca armă  apa de la ţurţuroiul fântânii. Asta până ne lua la trei păzeşte vreun trecător sau vreunul din cei care aşteptau tramvaiul în staţia din apropiere.

Anii au trecut, şi timpul m-a împins în alte cartiere ale oraşului.

Prin anii 70, dădeam încă, din când în când ochii cu fântana pentru că aveam mai mulţi colegi de facultate care încă locuiau în zonă şi ne opream uneori să bem o bere la una din grădinile din apropiere. Coboram împreună din 14 la Operetă şi eu plecam apoi cu 12, tot de la Operetă, spre casă.

După demolările dramatice din zonă, la câte case şi biserici s-au distrus acolo, nu credeam că voi mai vedea vreodată „în carne şi oase” fântâna. Dar, la fel cu Monumentul Pompierilor de pe Uranus, a avut noroc de oameni care au conservat-o şi, după 1989, au amplasat-o pe scuarul din faţa blocului Gioconda.

Nu mai e la locul ei, nici nu se putea asta, dar de câte ori trec prin zonă, mă abat s-o revăd, un minut sau două, în amintirea uneia din bucuriile copilăriei, atât de îndepărtate acum.

5 comments to Scotocind printre amintiri: fântâna Lahovary

  • Alexandru Bodea

    cu toate ca nu avem zapada multa , ca prin anul 2012 …strazile sunt pline la borduri de muntii albi… asta imi aduce aminte de iarna din ’54 cand am avut zapada de 5 metri , de mai era zapada si prin Aprilie… Totusi suntem in alte vremuri , iar asta ar trebui sa se vada si in curatarea zapezii , nu de alta dar se anunta alt viscol….

  • Alex

    Tare frumos…Daca fotografia a fost realizata de Dl. Paul Filip, acesta pe langa profesia de fotograf, era o adevarata sursa de istorii despre Bucuresti si bucuresteni, fiind de altfel si un om extrem de mucalit si agreabil..Tin minte ca la un moment dat, a scos o carte despre monumentele funerare din oras, daca nu ma insel…Am fost colegi intre 1985-1989, undeva la un Institut de Cercetari pe Splai..Duminicile in care veneam la “munca voluntara” vara…erau adevarate regaluri de povestiri ale lui Nea Paul…Am sa caut in arhiva mea foto, cred ca am mai multe poze vechi cu noi..Daca mai traieste (am pierdut legatura, din pacate) ii doresc toate cele bune ! Un cunoscator desavarsit al bucurestiilor, al oamenilor, al localurilor si indeobste..a tot ce misca in lumea mondena a acelor vremuri..Asa mai aflam si eu cate ceva..DE unde ati luat poza facuta de el, poate mai gasim ?

  • hm

    Grozavă potriveală! Așteptăm vești!

  • Alex

    @hm
    Sper din tot sufletul 🙂

Leave a Reply to Alex Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>