Mult trebuie să-ți mai placă Bucureștiul ca să-l suporți în perioada asta a anului.
Cea mai urîtă. Murdară, gri, vînătă, sleită, zgribulită, închircită.
Zăpadă care nu se mai duce. Noroi amestecat cu sloiuri. Zoaie grele adunate pe margini de drum. Nici razele rare de Soare nu fac nimic: oamenii nu se bucură, nu zîmbesc, nu se-opresc un pic să se uite-n jur.
Nici hainele parcă nu mai țin de cald, s-au rărit…
Urît îi, Orașul, de-acu’ și pînă prin Martie; cel mai urît.
Daca ar fi un Februarie oarecare as fi de acord.
Recomand o vizita in Piata Victoriei. Acolo oamenii mai zambesc, se mai uita in jur, dau dovada de creativitate in mesaje, ba unii mai si canta. Hai ca nu-i Februarie chiar asa de urat anul asta :).
Așa-i.
În Piață nu e februarie 🙂
Rugină pe lanţ, saboţi tociţi prematur, mizerie în butuci şi uzură prematură a bilelor, griparea braţelor de frână, griparea pedalelor pe filetele pedalierului, funcţionarea cu dificultate sau chiar griparea furcii cu suspensie… asta înseamnă luna februarie în Bucureşti. Dar nu-mi repară Firea bicla, deşi starea dezastruasă a străzilor e vina primăriei.
după ce plătește Oprescu banii pentru iernile trecute, dă și ea.