despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Jurnalul realităţii (XXIV) – Felicitări

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Decembrie 1987

Sfârșit de an. Sfârșitul unui an greu: lipsa alimentelor de bază, frigul din apartamente, bezna din case și de pe străzi… Pe deasupra o provocare profesională pentru care nici eu, nici colegii mei nu am fost pregătiți: limitarea consumului de energie electrică la posibilitățile capacităților de producție. O aberație tehnică și o experiență unică, irepetabilă. Regimul de lucru militarizat  ne face viața un calvar. La rândul nostru, îi chinuim pe consumatori, în special pe cei casnici care suportă cu mare greutate programele de întrerupere a furnizării energiei electrice. Acționăm împotriva crezului nostru profesional consolidat în școală și în activitatea de zi cu zi. Asta ne obosește îngrozitor.

◊◊◊◊

Ionel Trandafir, fost director tehnic la I.R.E. Ploiești, un specialist cunoscut și respectat în tot Sistemul Energetic Național descrie astfel situația:

Z.H.V. – I.R.E. Ploiești, ca și celelalte întreprinderi de rețele electrice din țară, a primit dispoziții de deconectare a consumatorilor sau de desființare a iluminatului public. Efectele erau suportate de poporul român. Ce ați simțit și cum ați acționat atunci?

I.T. – Cred că aceasta este cea mai dureroasă întrebare. Eu am participat la multe puneri în funcțiune pentru alimentarea cu energie electrică la sate și când se aprindea lumina becurilor cred că nu era nimic mai înălțător, mai emoționant.

Imaginați-vă ce stare te cuprindea când trebuia să dai dispoziție să se întrerupă alimentarea sau să demonteze conductoarele. Te cuprindea jalea, se rupea ceva din tine. Mă apuca plânsul și parcă se năruia tot visul tinereții mele de inginer electrician.

A fost o mare nenorocire perioada aceea de criză energetică și de decizii ale conducerii statului, mai ales în ultimii ani ai deceniului ΄80. Eram puși în situații delicate. Atât conducerea, factorii de decizie, cât și personalul operativ. Dispecerii primeau dispoziții direct de la D.E.N. (Dispecerul Energetic Național) pentru aplicarea tranșelor de deconectări manuale ale consumatorilor și acestea se executau, nu se comentau. Conducerea întreprinderii era permanent chemată la organele locale de partid să dea socoteală pentru cartierele aflate în beznă, spitalele și școlile nealimentate, fermele de animale fără apă și cu dejecțiile nestrânse sau pentru vacile care nu puteau fi mulse.

Erau situații fără ieșire și uneori, când nu se mai putea altfel, îi mai spuneai electricianului să scrie că a deconenctat dar de fapt să nu o facă, deși nu era corect față de normele de disciplină din activitatea noastră.

Sfârșitul anului 1989 ne-a prins militarizați, ca întregul sector energetic, iar în București, la conducerea noastră, a rețelelor electrice, se afla colonelul …. și echipa lui. Oameni  de-ai colonelului nu o dată s-au furișat, acoperiți de întuneric, sărind gardurile incintelor noastre pentru a ne prinde că nu respectăm dispozițiile de deconectare a consumului.

[File din istoria energeticii românești, Vol. III, Evocări, amintiri, fapte din sistemul energetic românesc, Editura N΄ergo, Galați, 2007]

◊◊◊◊

Apropierea sărbătorilor de iarnă ne mai înseninează frunțile. Anul ăsta nu s-au mai tipărit felicitări oficiale așa că se descurcă fiecare cum poate dar nu renunțăm la tradiția de a le transmite colaboratorilor din țară (și nu numai) gândurile noastre bune, caligrafiate cu propria mână pe cartonașe frumos și sugestiv imprimate.

La rându-ne primim cu bucurie, de peste tot, astfel de semne ale apropiatului sfârșit de an. În preajma Crăciunului am găsit în mapa de corespondență mai multe felicitări. Una dintre ele vine de la Turnu Severin și a fost expediată de doamna N., colega noastră. După ce a trecut din mână în mână pe la toți cei din Direcția Tehnică de Exploatare și Reparații am recuperat-o și am păstrat-o în arhiva personală. Prin expresivitatea imaginii, prin  mesajul realist dar amar, se constituie într-o excelentă sinteză a activității profesionale pe care suntem forțați să o prestăm.

O INVENȚIE minunată:

LAMPA și cu LUMÂNAREA.

Pentru serile de iarnă,

V-o oferă FURNIZAREA!

La mulți ani!

Biroul Tehnic-FEE

IRE DROBETA TR. SEVERIN

◊◊◊◊

Făceam haz de necaz. Oficial nu puteam „promova” și „generaliza” invenția dar consumatorii casnici  încercau să o aplice fără să primească sfaturi de la noi. Și nu era o treabă simplă! Nu se găseau lămpi, nu se găsea petrol lampant, nu se găseau fitile, nu se găseau sticle de lampă. Cu relațiile și contactele pe care le aveam peste tot, mai ușor procuram salam de Sibiu de la Salonta decât o lampă cu gaz și accesoriile pentru ea! Până și lumânările potrivite, ceva mai groase, deveniseră rarități.

◊◊◊◊

Decembrie 1988

Se apropie de sfârșit încă un an de „chin și jale”. Merge din ce în ce mai bine. Mai bine ca anul viitor!

Frecvența a scăzut în seara zilei de 9 noiembrie 1988 până la valoarea record de 46,54 Hz. Cu această ocazie sistemul electroenergetic românesc a făcut dovada că suficientă practică poate infirma orice teorie! Am simțit adierea rece a catastrofei.

Este primul an în care nu reușesc să scriu și să trimet colaboratorilor mei cuvenitele felicitări. Pur și simplu nu am avut timp. În schimb ei au avut. În teancul găsit într-o dimineață pe birou este și una de la Turnu Severin.

O lampă pentru NOUL AN

Vă trimite FURNIZAREA.

Ca noutate: este mai …. design

Și îi lipsește LUMÂNAREA!

La mulți ani!

 TR. SEVERIN

Doamna N. nu se dezminte. Fantezia și talentul dumisale sunt inepuizabile!

◊◊◊◊

Evenimentele din decembrie 1989 au întrerupt brutal șirul acestor felicitări tematice. Altfel, cine știe ce surprize ne-ar mai fi așteptat!

◊◊◊◊

Post Scriptum

Vineri, 13 ianuarie 2017

Prin Ordonanță de Urgență, Guvernul a împuternicit Operatorul de Sistem, Transelectrica, să treacă (în caz de necesitate) la aplicarea măsurilor pentru asigurarea funcționării stabile a Sistemului Energetic Național în perspectiva crizei care bate la ușă. Producția nu poate acoperi consumul. Neasigurarea stocurilor normate de combustibil, gestionarea defectuoasă a rezervei din lacurile de acumulare, pe fondul unei ierni aspre ne-au adus în această situație.  Se va trece la încadrarea consumului de energie electrică în posibilitățile capacităților de producție. O aberație tehnică și o experiență pe care am crezut-o unică, irepetabilă. M-am înșelat! Din alte cauze, utilizând însă aceleași mijloace, poate cu mai multă inteligență și discernământ, se va ajunge la aceleași rezultate. Adică la „chin și jale”! Vor avea de suferit toate categoriile de consumatori. Imensele pagube economice vor fi suportate de România, de noi toți.

Lampa și cu lumânarea ar putea reveni în actualitate!

Marți, 31 ianuarie 2017

Prețul energiei electrice pe „piața de a doua zi” (piața spot) a crescut în câteva zile de la circa 170 lei/MWh la circa 650 lei/MWh. ANRE și Oficiul Concurenței anchetează „minunea”! ENEL denunță ciudata situație de pe piața de energie și avertizează că S.E.N. se află la limita de funcționare.

2 comments to Jurnalul realităţii (XXIV) – Felicitări

  • Ando

    Oare ce şi câte păcate trebuie să fi făcut în viaţa noastră, de suntem oropsiţi cu atâtea “experienţe”?

    PS: am şi acum o lampă cu gaz din aceea perioadă cruntă 🙁

    • Un anume doctor din Iaşi ar fi zis că suntem vinovați că n-am îmbrățişat de bunăvoie regimul militarizat. Chiar astea erau cuvintele lui 😛

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>