Așa știe „gospodarul”… mizeria se bagă sub preș.
Ca să nu se vadă urît – peste drum de Primăria mare proaspăt renovată – gardul coclit, ruginit și dărîmat al Cișmigiului a fost ascuns:
… din metru-n metru, cîte-un hîrdău cu-n pomișor…
Chiar sînt în orașul ăsta locuri care-ar merita să fie ascunse – sutele astea de pomișori nu trebuiau puși aici.
Hm,am un respect tot mai mare pentru tine.Ti-o spun sincer si din suflet.Este bine ca mai exista oameni ca tine ,ca Ando si altii care se straduiesc sa-si informeze concitadinii despre cate si cum se mai intampla in orasul asta si nu se dau batuti. Nu mai zic orasul meu (desi sunt la a treia generatie nascuta si crescuta in Bucuresti) pentru ca nu mai recunosc tot mai mult din el. Ma simt tot mai mult ca un fel de Don Quijote autohton in lupta cu morile de vant . Si nu cred ca sunt singurul care simte asa . Da , stiu si este adevarat ca unde ajungem daca toti s-ar simti sictiriti , scarbiti de tot ceea ce se intampla aici.Mie unul imi ajunge.
In cazul prezentat este vorba despre cateva zeci de mii daca nu sute de mii de euro (bani de seminte pentru Duamna Primar General).Un gardulet tinea 1 an , 5 ani , poate 50 de ani.Ce ne intereseaza , conteaza clipa. Acum si aici sa facem BANU’! Basca pomisorii trebuiesc schimbati cel putin o data pe an , daca nu de mai multe ori !Trebuie avuta continuitate in combinatie.Nu , nu odata si gata.
O vorba veche de la noi din Satul de Vacanta sau Camping (cum ii spuneam noi bagabontii Rahovei prin anii 80) : RIS SI BATJOCURA !
ce să mai zic? Înc-o porcărie, ba chiar una babană. Babană rău.