despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Brandul de Bucureşti

Peste două zile o să vedem care va fi brandul României; s-ar putea să ne placă, să fie o chestie inspirată – sau nu. Oricum ar fi, brandul de ţară va trebui să fie folosit – şi folosit destulă vreme, pînă cînd lumea îl va alătura instinctiv României.

E greu să alegi un brand, un simbol, un logo – atunci cînd nu ai norocul să te distingi prin ceva. Australia are un cangur, Parisul are Turnul Eiffel – e simplu. Alteori un lucru mai degrabă abstract îşi face treaba la fel de bine – New York are un măr, Canada o frunză de arţar.

Dar să creezi un brand de ţară, asta e tare, tare greu. Ar fi ideal să pleci de la ideea pe care-o au ceilalţi despre tine – şi despre România, ce cred străinii? Dracula, Ceauşescu, Nadia – şi mai ce? O să vedem – poimîine.

Dar nu de asta vreau azi să vorbesc – ci de brandul oraşului nostru. Pentru că nu-i o pierdere de vreme să ne gîndim la brandul Bucureştiului.

La ce ne-ar folosi?

Faptul că Bucureştiul nu e un oraş turistic nu-nseamnă că nu e un oraş vizitat. Unchiul Ionel care-a venit să se caute de nu’ş ce umflătură la Spitalul Militar şi stă la tine-acasă două zile e un vizitator – dar Bucureştiul poate beneficia de pe urma lui; poate unchiul Ionel se va-ntoarce acasă cu un tricou cu Casa Poporului, cu o cutie de bomboane cu Ateneul, cu un magnet de frigider cu Arcul de Triumf.

Materiale promoţionale

Costumele populare mîncate de molii şi ploştile cu ţuică nu-s de-ajuns. Chestiile promoţionale care funcţionează îs alea care poartă imaginea cît mai mult  – şi cît mai bine. Vindeţi un tricou frumos şi de calitate cu un nume pe el: şi cu cît îi rezistă culorile mai bine şi cu cît se lăbărţează mai puţin, cu atît tricoul va arăta numele ăla mai multă vreme.

Dar de ce anume un brand?

Pentru că e mai simplu să ai o imagine, un logo, un simbol, un slogan. Poţi să faci tricouri, scrumiere, pahare, brichete, agende, calendare în cantităţi mari – şi poţi să le dai mai ieftin. Oamenii cumpără suveniruri de-astea. Încă mai există-ntrebarea ‘Ce mi-ai adus de la Bucureşti?’ – de ce n-am profita, atunci?

Şi care-ar fi brandul Bucureştiului?

Cred că brandul Bucureştiului nu e ceea ce credem noi: nu Micul Paris. Gata cu clişeul ăsta păgubos; nu merge; Bucureştiul nu e nici oraşul lui Caragiale, nici oraşul care are cine ştie ce legendă istorică – Bucureştiul e un oraş al oportunităţilor.

Nu vreau să detaliez prea mult – chiar este un oraş al oportunităţilor; şi al viitorului – Bucureştiul se va dezvolta, se va civiliza, se va îmbunătăţi. Şi astea sînt brandul Bucureştiului – oportunităţile.

Poveşti şi legende

Fireşte că orice ajută – şi nu zic să aruncăm Micul Paris de tot la gunoi; zic doar că legendele pot fi folosite cu cap. Sînt locuri splendide de văzut – dar trebuie să spui şi-o poveste: acolo nu ştiu care rege a tras cu tunul, la statuia aia s-au luptat turcii cu otomanii, în piaţa asta s-a citit cine ştie ce declaraţie, aici în parc s-au păruit doi poeţi…

Chiar dacă nu avem vreo carte-cult cu Bucureştiul, sînt oameni care s-ar duce să vadă strada Mîntuleasa, care-ar vrea să ştie unde era cu adevărat Gambrinus, care-ar vrea să meargă pe urmele Crailor. Sînt destule cărţi în care sînt descrise bucăţi de vechi Bucureşti şi e frumos să porneşti pe urma acţiunii lor.

Ceauşescu…

Ne place sau nu, Bucureştiul de azi este legat de Ceauşescu. Şi legendele legate de Ceauşescu merg – şi cîtă vreme mai toţi străinii sînt curioşi să vază Casa Poporului, de ce n-am vinde asta mai bine?

Brandul culinar

N-am văzut român care să nu se distreze pe cinste încercînd să convingă străinii că sarmaua, ciolanul cu fasole, slănina, tochitura şi ciorba de burtă sînt mîncăruri uşoare şi sănătoase, dar e vremea să terminăm cu prostiile astea; sînt atîţia vegetarieni şi oameni care au fel de fel de alergii încît trebuie să le dai şi chestii mai uşoare de mîncat.

Chestiile de mîncat care devin un brand trebuie să fie peste tot la fel – adică slănina să fie clar ori afumată, ori fiartă, ori un pic rîncedă, ori cu puţin usturoi! Micii să fie la fel de mari, măcar, şi făcuţi întotdeauna pe grătar! Merdenelele să aibă mereu brînză de-ajuns înăuntru, iar brînza aia să fie ori sărată, ori iute, ori mai dulce!

Oamenii

Bucureştenii sînt Mitici – şi asta face parte din imaginea oraşului. Poţi să-i dispreţuieşti sau poţi să te foloseşti de ei: Mitică poate fi simpatic, vesel, săritor, chiar dacă e niţel hoţ, nespălat, nesimţit şi neserios; Mitică se poate schimba în bine dacă vede că-i sînt lăudate calităţile.

Ideea e că poţi să rîzi un pic de defectele tale: de şmecherie, de traficul împuţit, de cîinii vagabonzi – mai bine să rîzi tu decît s-o facă alţii.

Un pic de mîndrie

Nu strică. E Bucureştiul murdar? Da, dar e cel mai murdar oraş din Europa – veniţi de-l vedeţi!

Un brand presupune niţică mîndrie locală, ceva patriotism de bun-simţ – şi o atitudine aşa, mai constructivă.

Oraşul oportunităţilor, deci

Îmi place şi cred că – dacă vreodată o să-l facem – ăsta o să fie brandul de Bucureşti.

3 comments to Brandul de Bucureşti

  • grettel

    de abia astept sa vad ce brand au scos specialistii din jurul lui Nuti.ard de nerabdare.

  • Freesys

    Un brand nu ar folosi la nimic.
    Materialele promotionale (MADE IN PRC) s-ar vinde la fel de bine ca pe Valea Prahovei cu un calduros “Je jepcare a vous” din partea “negrustorului”.
    Sloganul asta cu oportunitatea incanta doar clientela politica.
    Referitor la povesti si legende 5-10 turisti pe an s-ar aduna interesati de itinerariu.
    Asta nu vrem noi sa intelegem deloc deloc deloc, nici dracu nu e interesat de Galeriile Lafayette sau de Casa Capsa, Ceausescu vinde orasul, Casa Poporului, Centrul Civic, Artezienele astea au cautare si cu astea ramane neamtu’ in cap. Segmentul asta trebuie exploatat.
    Brandul culinar hmmm nici macar aici dupa cum am mai zis deja shaorma e asociata cu Germania, am putea incerca ca in interbelic scrumbie afumata cu bere.
    Bucurestiul murdar, cel mai murdar, pana sa ajung sa vizitez un pic din occidentul ala paradisiac in care strazile erau spalate cu detergent si balsam poate ca eram de acord cu sintagma.
    Asta e soolganul ” Bucuresti caut primar !!! “

  • oricat de hidoasa este, Casa Poporului este de departe atractia cea mai mare pentru turist. evident si asocierea cu Ceausescu de unde si atractia balconului CC cu ultimul discurs …
    altfel, modernismul interbelic este mult dar mult subevaluat in acest sens. ar putea fi foarte bine o marca a orasului asa cum si Tel Aviv o are – orasul alb cu modernismul sau.
    daca la Londra poti sa cumperi insigne cu “mind the gap!” nu vad de ce nu s-ar vinde si ceva cu “atentie se inchid usile, urmeaza …” :). Evident scrise pe o papusa in forma de vagabond cu punga de aurolac la nas :))

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>