despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

V V C XX

de Ando și HM

Ei, iată-ne revenind printre vechiturile orașului!

Ce poate fi mai ciudat și anacronic decît o tunsoare ieșită din modă – dar ieșită rău?

… cine se mai tunde așa? Dar reclama șade, încă, mîndră, în vitrina unei frizerii din Centru.

Am mai văzut cum viața la comun ne marchează, cu bune, cu rele – dar mai ales cu mici semne care ne-ndeamnă la civilizație. Așa că mai detem peste cîteva tăblii ruginite.

Ridicăm privirea – nu spre cerul fără nori, ci la cabluri, fire și alte chestii care-atîrnă. Mai dăm de izolatori de sticlă groasă – „borcanele” pe care-n copilărie le luam la țintă cu pietre; dăm peste frumoasele casete de lemn care protejează – cred – înnădituri; și apreciem felu-n care e protejat, elegant și nevătămător, cablul de ancorare a unui stîlp vechi de lemn:

 

Și… încheiem cu ceva de pe-un perete. Un suport; dar la ce folosea?

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>