despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături X

de Ando și HM

… revenim! Am strîns multe, multe fundături și pornim iar prin poveștile lor – acolo unde le-am și dibuit.

Iată intrarea Ezăreni, ce se face din Berzei, jos, pe la Vasile Pârvan; dar ea s-a numit Socec la-nceput.

… din Calea Dorobanților – în coasta fostului hotel cu același nume, azi Sheraton – se face o fundătură numită Urali. S-a numit și Slătineanu – aleea Slătineanu.

Rămînem în zona centrală, încercînd să vedem dacă se poate merge din strada Ion Ghica, pe lîngă fosta clădire a Asigurării Românești, în strada Doamnei.

… nu! nu se poate…

 

Începem să ne depărtăm – iată-ne explorînd două fundături din zona vechii Căi a Rahovei – una care continuă strada Poiana Florilor

… și alta, numită Gladiolelor, care dă din strada… Gladiolelor.

Ne-oprim, pentru acum, de-abia pe la Răzoare, unde intrăm – curioși – pe străduța Nicolae (Nicu) Dobrin:

… ea dă din strada Sergent Nuțu Ion și merge-nspre șina de tren ce mărginește actuala șosea pe care-o numim noi Trafic Greu; dar, în capătul ei se face-o trecere cam puchinoasă prin care oamenii ajung direct la intersecția cea mare de la Răzoare. 

2 comments to prin fundături X

  • Dan

    În paradigma tramei stradale din Europa continentală fundăturile sunt mai degrabă “accidente de proiectare” sau rezultatul unei dezvoltări haotice într-o epocă cu mai puține reglementări. Scurtăturile și gangurile sunt de asemenea omniprezente, pentru a facilita tranzitul (cel puțin pietonal) către zonele de interes.

    În lumea anglo-saxonă situația e radical diferită: se construiesc, în special în suburbii, cartiere întregi care sunt legate de oraș printr-o singură stradă, destul de rar cu încă vreo alee pietonală către altă zonă învecinată. De asemenea “accesul peste câmp” este imposibil – casele sunt lipite unele de altele, uneori fiind construite ziduri de piatră/beton de câte 3-4 metri înălțime de-a lungul întregului perimetru, pentru a separa cartierele. Motivele sunt culturale, dar nu numai:

    – evitarea fenomenului “rat running” (traficul de tranzit să nu poată trece prin cartier);

    – menținerea valorii proprietăților – gen dacă o locație imobiliară bună e între 2 cartiere de locuințe sociale construite acum 40 de ani, “izolarea” de acestea cu ziduri de beton e considerată o soluție acceptabilă pentru a “crește valoarea zonei” – mai ales dacă se construiește un parc nou, o nouă școală etc;

    – reducerea în zonele considerate “bune” a infracționalității mărunte provenind din cartierele sărace, gen consum de alcool de către adolescenți, trafic de droguri, vandalism etc.

    Nu cred că acest mod de proiectare va prinde vreodată foarte mult în România – sau nu sistematic.

  • hm

    „proiectare”… „sistematic”
    Sintagme care nu prea au consistență p-acili-șa…

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>