despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Din zbor – Limba română (VI)

scris de C. D. Mocanu

 Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.”

Coana Joițica, ajunsă într-o dregătorie importantă, altfel damă bine, se afla într-un conflict public cu Cetățeanul (mai tot timpul) Turmentat.

Cum Joițichii îi place să se dea în stambă (nu în „stampe” așa cum este convins un „fabulos” comentator sportiv de la Radio România), se lasă ispitită și într-o bună zi apare la o televiziune pentru a ne împărtăși din experiența dumisale în a-și apăra onoarea încă „nereperată”. Sâcâită și stânjenită de întâmplările prin care trecea, Coana Joițica a declarat: „Nu mă simt confortabilă!”.

La auzul grozăviei, din reflex, reacția mea nu putea fi decât un comentariu licențios. Și a fost! Numai pentru urechile celor din familie aflați prin preajmă, oricum obișnuiți cu observațiile picante ale unuia crescut pe maidanele mahalalei natale.

Cu siguranță, Coana Joițica se gândea la starea lipsită de confort pe care încontrările cu Cetățeanul (mai tot timpul) Turmentat i-o produceau.

Doar că un limbaj sărăcuț și necunoașterea înțelesului cuvintelor au pus-o într-o situație penibilă.

În 1928, revista Albina îi îndemna pe români să citească și explicând foloasele acestui bun obicei, reproducea spusele unui preot învățat:

„Când mă rog, vorbesc eu cu Dumnezeu; când citesc, vorbeşte Dumnezeu cu mine.”

Joițica noastră, altfel damă bine, nu prea l-a încurajat pe Dumnezeu să-i vorbească. Se vede și e păcat!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>