despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Bucureşti, 1934

Am găsit, la un tîrg de-al anticarilor, o cărticică care mi-a mers la suflet; Îi zice Bucureşti – Ghid Oficial şi e din 1934:

Ghidul e-ntreg şi-ntr-o stare foarte bună. Are-ntr-adevăr 20 planşe cu harta oraşului de-atunci; dar n-are rost să vi le arăt, căci deja Alex Gâlmeanu a publicat o hartă splendidă de la sfîrşitul anilor 30 (şi diferenţe mari nu-s).

Bukreş a publicat acum doi ani un ghid din 1935 – aşa că ce-aş mai putea aduce eu nou?

Doar să vă zic cum părea oraşul nostru. În 1934. Era un oraş organizat şi funcţional; autorităţile Statului şi cele locale erau bine stabilite; era un oraş în care găseai orice, în care erau farmacii de gardă, prin rotaţie, în fiecare noapte, în care tramvaiele mergeau pînă la 1 noaptea, în care civilizaţia publică nu era un moft!

Iată cîteva frînturi din Ghid:

(îmi place mult partea cu traseele autobuzelor, indicativele sînt de dinainte de 1935, cînd s-a trecut la numerotarea liniilor de la 31 în sus. Băgaţi de seamă cum traseele erau gîndite să unească zonele periferice, şi cît de mic era atunci oraşul nostru!)

Tot aici mai găsii şi-o hartă a centrului, în care ni se arată sensurile unice:

… dar cel mai frumos lucru pe care l-am găsit în Ghid este o hartă a împrejurimilor Bucureştiului – de la Ciolpani la Adunaţii-Copăceni şi de la Arcuda la Plătăreşti.

Şi pentru că pot să vă ţiu în aşteptare – o fac. Harta o s-o public data viitoare.

Şi-acu’ o să-nchei cu un paragraf din Ghid:

Ceea ce face farmecul Capitalei este vioiciunea şi optimismul său. Scăldat în lumină, favorizat de un climat salubru, din zori şi până noaptea, oraşul freamătă de viaţa intensă de muncă pentru a oferi în acelaşi timp cele mai variate posibilităţi de distracţie.

Dela ora 11 şi până la timpul prânzului, pentru a reîncepe de la 17 până seara, calea Victoriei mişună de lumea dornică de plimbare şi spectacolul gratuit ce-l prezintă acest dute-vino pe porţiunea dintre bulevardul Elisabeta şi Palat, şoseaua Kiseleff fiind proprie mai ales plimbărilor cu automobilul şi equitaţiunei.

De îndată ce încetează activitatea rodnică şi intensă de peste zi, odată cu lăsarea serei, o mulţime deasă invadează centrul, atrasă de luminile multicolore ale vitrinelor şi reclamelor. Teatre, cinematografe, restaurante, baruri, dancinguri, ispitesc pe trecătorul aiurit de intensa circulaţie, de lumină şi de sgomot.

Bucureştii îşi trăiesc viaţa de noapte cu toată veselia şi optimismul ce caracterizează acest oraş primitor, agreabil şi variat.

da’ mă rog – asta era-n ’34.

2 comments to Bucureşti, 1934

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>