de Ando și HM
Una din mărcile Capitalei noastre a fost dintotdeauna comerțul. Nu doar fiindcă – vrînd-nevrînd – așa se-ntîmplă-n inima Țării, ci și pentru că așa a fost mereu firea bucureșteanului.
Nemulțumit, nestatornic, neobosit – mereu c-o idee-n cap.
Ne-o fi frapat atmosfera efervescentă de după Revoluție, în care au apărut puzderie de buticuri, magazinașe, chioșcuri, tarabe – dar era doar o reîntoarcere la făgașul tradițional. Bucureșteanul s-a-mpăcat greu cu îngrădirile comunismului – și avea nevoie doar de-un îndemn ca să se-apuce de trebușoarele sale: ia, să ne aducem aminte de perioada de relaxare din vremea mandatarilor…
Dacă ne plimbăm pe străzile liniștite și așezate din orice cartier bucureștean cu case, o să ne sară și azi în ochi sute de prăvălii. Cele mai multe, desigur, pe colț, dar nu numai. Mai mici: doar cu un ochi de geam și-o ușă; mai mari: adevărate magazine. Construite – cele mai multe – în anii dintre cele două Războaie.
Jumătate de secol au funcționat ca magazine de stat ori de-a cooperației, ca centre de pîine, ca ateliere meșteșugărești – păstrînd grilaje, storuri și feronerii montate „pe vremuri”. Cu dușumele scîrțîind din ce-n ce mai tare și mirosind a gaz – parchet pus să ție-o viață. Azi, picate, cele mai multe, în mizerie și uitare – nemaifiind căutate din cauza vechimii și-a șubrezimii clădirilor. Pe unele le știm deja, fiindcă-s în case căzute despre care-am tot scris.
Am cules și-am ales – din cele mai amărîte, mai îndeosebi. Ca să nu uităm Bucureștiul nostru vechi – la fel de neliniștit ca cel de azi.
Civilizație publică: lista episoadelor
Bucureştiul “negustoresc”: de obicei,la parter era prăvălia, iar la etaj spaţiul de locuit.Alte vremuri.
Orasul negustoresc, reprezentat prin aceste mici pravalii, este una dintre primele imagini mentale (simultan cu blocurile moderniste art-deco de 3-4 etaje) care mi se formeaza cand gandul ma duce catre Bucuresti. Nici nu e surprinzator: cand eram copil bunicii mei locuiau pe Str. Parfumului, care la colt cu Str. Vulturilor inca mai are un astfel de bloc cu urmele unei pravalii la parter, pe colt. In acel bloc locuia un foarte bun prieten din copilarie.
Si culmea, in alte capitale estice, inca merg bine mersi…
pentru că nu privesc cu dispreț mica-afacere, cum am început s-o facem noi, unde „nu se merită” să ții deschis ceva doar ca să „trăiești de pe urma lui”