despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

o seară frumoasă pe Dîmbovița

… sîmbăta zici mereu că n-ai cum să le faci pe toate. Mai ales cînd se nimerește și-o zi frumoasă, în care-ți vine să lași baltă toate interesele, cum zicea poetul. Țin în portbagaj trotineta cu care se dă fii-mea și – cînd ne dăm seama că avem, cine știe cum, niște timp în plus, tragem pe dreapta undeva prin centru și ne plimbăm. Îmi iau o bicicletă și ne dăm pe trotuarele largi, ne-ntrecem și e frumos.

Un loc tare plăcut de plimbare e bulevardul Unirii – partea sa ce duce la Alba Iulia, cea pe care Robert a transformat-o într-o promenadă încîntătoare și verde.

Ne-am oprit în preajma Bibliotecii Naționale, unde, pe-un ponton pe gîrlă, se petrecea ceva. Era o insulă verde, un debarcader – o chestie care, în sine, ar urmări să umanizeze cumva Dîmbovița noastră cea prinsă-ntre betoane.

Mă știți; nu mă dau în vînt după tărășenii dintr-astea publicitare, al căror folos nu-i necum dovedit.

Cu toate astea…

Cu toate astea, am petrecut o seară frumoasă pe Dîmbovița, dîndu-ne-n canotcă.

Uite, e nevoie de oameni căpoși, care se țin de-o treabă și nu se plictisesc de ea. Ca Ivan Patzaichin: căci de la el pleacă promovarea și popularizarea sportului cu vîsle. Și de la Teodor Frolu: căci nu se lasă păgubaș nici azi – după ani de zile – să-l susțină pe Patzaichin.

E, desigur, publicitate, în toate astea: dar și un cîștig pe termen lung. Un cîștig mic, mare; nu știu. Cu siguranță oamenii ăștia ar găsi altceva de făcut, dar n-au ostenit să facă ceva ce se simte că le place.

Iar eu înțeleg asta.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>