despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

o curiozitate…

… vă-ntrebam acum două săptămîni cum şi cînd v-aţi dat seama că vă pasă de Bucureşti; dar mi-am dat seama că ar fi fost la fel de potrivit să vă-ntreb altceva…. mai prozaic.

Aşa – ştiţi cît de tare ne pasă de foale, aici, pe simply bucharest, aşa că-i îndreptăţită curiozitatea mea, că doar cum să-ţi placă de-un oraş, aşa, pe burta goală:

care-a fost cel mai bun lucru mîncat vreodată în Bucureşti? primul lucru bun pe care ţineţi minte că l-aţi mîncat?

eu primul: cred că plăcinta cu carne care se făcea odinioară (acum 25 de ani şi mai bine) la patiseria de le Lipscani (aceea unde e acum Tip Top-ul de vizavi de City Grill). Şi berea proaspătă care se putea bea  – tot pe-atunci – la Griviţa, la fabrică.

… aşadar, pe lîngă patiseria lui vestită odinioară, cu ce v-a încîntat Bucureştiul?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

10 comments to o curiozitate…

  • Prima pizza la prima pizzerie de pe Mosilor.

  • Radu

    Prima kestie pe care mi-o amintesc s-a desfasurat prin …’96 si erau covrigii Brasov de la o simigerie de pe Hristo Botev. Apoi, cativa ani mai tarziu am descoperit merdenelele si dobrogenele de pe strada paralela cu Victoriei(ca n-are nume) colt cu Eforie. And I never looked back. Pentru ca au fost cel mai bun lucru din lume. Ever.

  • Covrigii de la Romana sau din Pasajul Victoria, gogosile dulci si langosele cu branza sarata (de prin centru, ca doar acolo se gaseau) – toate in copilarie, cand ma lua bunicul cu el prin oras si nu-mi refuza nimic de mancare, nu avea textele mamei sau ale bunicii “nu-ti cumpar X lucru ca-ti strici pofta de mancare”
    Mai tarziu: inghetata de ness de la Cofetaria Bucuresti, painea impletita (cu lapte, o noutate) – mancata goala – si batoanele de la centru de paine din poarta liceului. Vorbim de anii ’84-’87
    Dupa Rebeliune: snitelele vieneze de la beraria (situata la etaj) a Restaurantului Berlin.
    Acum: pastarma de miel/berbecut de la Caru cu bere si Hanul berarilor.

  • Freesys

    Topicul pleaca de la raspunsul meu sa inteleg ? Deci:
    1.Placinta de la Hanul lui Manuc;
    2.Merdenelele din Hala Obor (cum te uitai la stema in partea dreapta) cico & brifcor tot din hala, la etaj;
    3.Profiterolul de la Scala;
    4.Inghetata de la Cofetaria Hotel Bucuresti;
    5.Mancarea tip fast-food socialist de la Simplon sau la Rapid (la Sheriffs) si imi vin in minte snitelele cu nuca;
    6.Sucul de visine de la autogara la Natiunile-Unite.
    Dupa astea ma apuca nostalgia cand sunt prin zona, si dupa multe altele.

  • hm

    @Bogdan: nu mai ştiu pe unde era asta!
    @Radu: eram sigur că o să spui asta. Păcat de simigeria aia, că s-a închis.
    @Cătălina: covrigii din Romană da, pe cei din Pasaj nu-i mai ţin minte. Dar ţin minte că făceau nişte sandvişuri acolo, la un fel de toaster antic
    @freesys: păi cît ne-am învîrtit în jurul subiectului, trebuia să-l luăm de coarne! La Naţiunile Unite ţin eu minte un chioşc unde vara vindeau sirop cu sifon… beam cel puţin două pahare mari!

  • ah, mare vorba ai zis cu siropul, domnule! de az’dimineata, dupa ce-am citit ma tot gandesc ce sa mentionez la subiect. si-acum mi-a picat fisa! asta chiar e prima amintire, eram mititica, scoala primara poate si mergeam la piata Veteranilor cu mama. acolo, in mijlocul pietei era o masinarie ce facea sirop cu sifon. si-avea s-un sistem de spalat rapid paharele! un gust bine intiparit – siropul de capsuni, dintr-o sticla verde cu model fagure de miere…

  • Freesys

    @HM sigur sigur vorbim de acelasi sirop cu sifon. Era un aparat special care combina siropul cu sifonul, iar paharele mari erau facut din sticle de bere de 1L cu gatul taiat si bineinteles slefuite.

  • pif

    Prima inghetata la cornet – intr-o cofetarie adiacenta restaurantului Perla.

    Legendare sunt merdenelele din Pta. Amzei, le face nenea ala la fel de bune si calde de vreo 15 ani.

    Si un punct interesant – prima shaorma – tot in Piata Amzei, era o ghereta chiar in fata fostului Nic, fost Premial etc, cu un nene care taia de zor la carne.

  • hero(dot)com

    eu-s mai recent prin urbe, si vad ca scrieti de lucruri sfinte si indepartate mia ales cand aud de sirop cu sifon :D. Ma face sa ma gandesc cu nostalgie la TEC.
    Revenind, cred ca primul lucru care mi-a placut enorm cand am venit in Bucuresti a fost falafelul de la “cel mai bun” din Tei de langa Facultate pe Teiul Doamnei.A fost mancare de baza mai toata facultatea pana au inceput sa il strice si sa nu le mai pese – nu stiu cum il mai fac acum, desi locul inca exista, pregatit pentru a da indigestii inginerilor constructori.
    Cam simultan am dat si peste covrigii de pe Balcescu, aproape mai degraba de Coltzea, decat de Cocor, nu sunt sigur, pt ca nu mai este locul acela pare-mi-se.
    Si tot simultan si peste pizza din 21 [Regie] unde zic ca nu si-a pierdut nici azi gustul, doar marimea…In ceea ce priveste gustul s-ar putea sa fiu foarte subiectiv 😀 dar la pretul ala…

  • hm

    @catherine: sirop de-ăsta găseam în destul de multe pieţe şi staţii de autobuz
    @freesys: da, e acelaşi sirop. Mă gîndeam că poate o mai fi fost şi alt loc pe-acolo, dar nu cred.
    @pif: merdenelele de la Amzei erau şi acum 30 de ani!
    @hero(dot)com: chiar vreau să ştiu cu ce te putea surprinde Bucureştiul anilor 90, că eu îl priveam ca un lucru de la sine, nu mă mai fermeca cu nimic…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>