Este tot mai clar că nici una din Primăriile actuale bucureștene n-o să facă mai nimica. Nici sectoarele, nici cea mare.
Nu-i o tragedie; nu se aștepta nimeni ca ăștia să fie-n stare să facă ceva…
… dacă nu-s împinși de la spate!
Deci, dacă mă siliți s-o spun, o spun. E vina ăluia care nu face! Da’ ăla care nu-l impinge să facă nu-i niciodată vinovat… nu-i pute gura.
Pentru că – în chestiuni publice – sîntem cu toții-n aceeași găleată; nu primăria lor și societatea noastră.
Asta „a mers” cîțiva ani, pe vremea lui Oprescu, dar azi nu mai merge! Și nu merge… fiindcă nu dă rezultate!
Se face un an-jumate și nu știu unde-i Opoziția! Și cine!
Nu m-a căutat nimeni! Nu mi-a scris nimeni! Nu mi-a trimes nimeni măcar un fluturaș! Nu mi-a aținut nimeni calea pe stradă: „știți, noi – consilierii x și y – vrem aia și ailaltă și știm și cum să le facem!”
Și ce ocazii, fraților, ce ocazii pierdute…
Oamenii ăștia care-și zic „opoziție” continua să trăiască-n bula lor – mai postînd cîte ceva adresat tot celor ce oricum gîndesc ca ei, mai răspîndind cîte un mesaj al șefului, mai dînd un like la vreo glumă despre Primar… atît!
Soluții? Idei? Gînduri pentru viitor? Ciuciu: tot Primăria vine cu-n concurs de proiecte adresat cetățenilor!
Nu văd emulație, nu văd coordonare, nu văd cooperare; nu văd, bunăoară, consilierii din sectorul 5 conlucrînd cu cei din sectorul 4 – nu văd decît că-și dau share la cîini pierduți.
Am sa ma hotarasc pana la urma sa scriu vreo cateva vorbe despre “concursurle” astea si despre cum se anunta “dezvoltarea” la sectorul 5 …
bine-ar fi! Aștept!
Problema e simplă și ciclică: ne alegem conducători care promovează (impun) politici care duc la stagnare sau cel mult la creștere inerțială (cu plutonul), iar asta perpetuează la nivel individual și de societate acest gen de opțiuni. Elementele progresiste – cei care dau share la glume la care râd doar ei – au fost permanent o minoritate și nu au supraviețuit niciodată în aceeași formă mai mult de 2 cicluri electorale consecutive.
Mda, ca de obicei, sa blamam victima. E ca la viol: de ce nu-si pune opozitia o fusta mai lunga?
Victimele-s cetățenii, dar de soarta lor nu-i pasă nimănui.
Am văzut poza de aseară de pe Magheru și m-a luat brusc mila: practic fiecare generație a avut ieșirea ei în stradă, cu consecințe oarecum discutabile. E ca în teoria cu “legea de fier a oligarhiei”, care spune că orice societate e condusă de fapt doar de membrii unui grup (o elită dacă vreți), eventualele alegeri democratice fiind o legitimare a unora sau altora din practic același grup. De aceea mișcările de stradă, chiar soldate cu o schimbare de regim, nu vor înlocui la un nivel fundamental “grupul conducător” ci vor gira mai degrabă o “rotație de cadre”.
La nivelul societății românești avem deja un ciclu de tip “ieșire din mediul universitar” → protest → iluzia unui succes de etapă → eșec pe termen lung (PNȚ / Alianța Civică, “intelectualii lui ‘ssescu”, Nicușor etc). Mai avem și varianta fraternizării cu inamicul (Victoraș Ponta), dar după cum se vede nici trădătorii nu au viață prea lungă, fiind “scuipați” afară de către “sistem” cu prima ocazie. Masa de manevră este și va fi permanent reîmprospătată cu carne tânără de tun, uneori la propriu. Altfel să nu ne mire că Ro va avea în continuare o producție record de emigranți pentru încă măcar 50 de ani de acum încolo.
Eu rămîn în chițimia mea mică, bucureșteană. Să fiu al naibii dacă n-am încercat să iau la rînd canalele de comunicare ale consilierilor din opoziție, și mai răsăriți, și mai prăpădiți. E jale; jale adevărată.
Cunosc oameni – particulari – care se implică, care dau cu fruntea de uși închise, care-ar fi bucuroși dacă activitatea le-ar fi „shareuită” de alde consilierii ăștia; nu să le deschidă uși, dar măcar să le răspîndească eforturile.
… autism perfect!
am scris cam ce mi-a venit la taste, nu foarte profund: https://a-craciunescu.blogspot.ro/2017/11/un-concurs-de-imprejurari.html
Eu cred că dom primar are vreo doi băieți la școala primară care pot desena, la AVAP, macheta.