despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Viața Șoselei Viilor (VII)

… iată, povestea nu se oprește așa ușor, deși am încheiat serialul despre șoseaua asta. S-a pomenit serial – și, mai ales, s-a pomenit un serial destul de lung – deoarece, pe măsură ce aflam mai multe despre locurile astea, era nevoie să le-nfățișăm pe toate; și-am aflat multe.

Nu știam, de pildă, în ce cheie va fi articolul; plecasem la drum cu ideea că va fi vorba doar de ceva industrie – cînd colo, s-a dovedit că trebuie s-o luăm de dinainte. Am redescoperit viile – cu vremea lor veselă, dar care oricum era spre apus. Deja, la 1850, baronul Bellu își scosese butucii de pe moșie pentru a da comunei loc de cimitir (și cum i s-a păstrat numele, prin veacuri!) – era semn că Bucureștiul se schimba, creștea, devenea altceva.

Pe-nceput de secol XX, autori ca Bilciurescu ori Costescu încă suspinau după acel București care se dusese; după viața așezată, simplă și lăsată de Dumnezeu, în care – mai ales – săracul își cunoaștea lungul nasului și nu se-amesteca cu boierul. Culesul viilor era cuminte, ca un tablou pictat; dar noi, cunoscînd firea bucureșteanului, știm mai bine… Da; era prilej și de bucurie; și de sărbătoare; și de întîlnire a tinerilor care urmau să se căsătorească – dar și ocazie de petreceri deocheate și alte prăpăstii.

Pînă și bătrînul Nicolae Minovici – prin anii ’30 – zicea-ntr-o prelegere că „statisticele ne dovedesc că mare parte din idioți, epileptici și debili au fost zămisliți în timpul culesului viilor, al carnavalului sau al anului nou”. Că n-o fi așa, ne gîndim și noi; dar n-ar fi lipsit de haz să ne-aducem aminte că marele doctor a fost, printre altele, și primarul sectorului III de-albastru – adica, fix unde se-află Șoseaua Viilor. Drept însă-i și că funcția asta a avut-o prin anii ’20 – marile vii demult erau dispărute-atuncea…

Reconstituind evoluția locurilor, am avut noroc de hărți și planuri bogate. Am căutat referințe despre industria și comerțul de-aici prin cărțile de telefon, prin ghidurile stradale și turistice; am căutat prin anuarele generale bucureștene, prin anuarele statistice; am mai căutat prin diverse dări de seamă ale societăților care se ocupau de serviciile de utilități publice – așadar cam fiecare cifră este documentată.

Bunăoară, socoteala proprietarilor de vii este luată din hărțile lui Borroczyn. Cea a comercianților, compilată din Anuarul Socec al României Mari și din cărți de telefon. Numărul celor care se prăpădeau de oftică reiese din anuarele statistice apărute după primul Război.

Am urmărit – cît am putut – ce s-a mai scris pe ici-colo despre industria bucureșteană pe forumuri. Au fost discuții care s-au purtat cu mai bine de zece ani în urmă, cînd nu era așa de ușor să găsești, strînse ori risipite, hărți, ghiduri și anuare; cine se pasiona de trecutul bucureștean în acele vremuri era silit să se documenteze direct prin biblioteci, iar accesul la resursele electronice era dificil – mulțumită acelor oameni avem azi atîta bogăție de informații la-ndemînă. Nu o data, a fost o inspirație seria de articole strînse în rubrica „de locuit și de povestit” – de-aici aflăm despre parcelări, despre construcțiile de mici cartiere-tip.

Amintiri s-au adăugat la ce-am scris; Cătă, care știe bine locurile, a completat un pic povestea intrării ce se face din Viilor, de pe la numărul 19: „este ceva interesant, o fundatura intr-adevar, o mini parcelare, facuta in anii 20-30 , nu stiu de catre cine. Sunt 3 sau 4 cladiri, unele duble, cu demisol, un etaj plus mansarda, (nu mai stiu sigur, sunt zeci de ani de cand mergeam in vizita acolo la o matusa). Foarte bine construite si interesante ca dispunere a camerelor. Interesant ca erau delimitate una de alta, in exterior, cladirile impreuna cu micile portiuni de curte aferente prin niste maxi praguri usor rotunjite la coama, de circa 40-50 cm inaltime care se intindeau de-a latul fotografiei. Era destul de problematic cand treceai de la un vecin la altul. In spate curtea se marginea, am impresia, cu centrala pestelui si pescuitului sau asa ceva (in subordinea Ministerului Ind Alimentare) unde exista si o fabrica de conserve de peste, care a fost preluata in anii 90 de o familie de greci care dupa cativa ani de productie a conservelor au daramat-o si au infiintat un frumos complex imobiliar”

Au intrat multe-n serial, dar la fel de multe-au rămas și pe dinafară; uite, bunăoară, cum în Expoziția și Tîrgul de Mostre a Industriei Românești de la 1921 apar imagini cu bogăția cu care se mîndreau fabrici precum cea de ciocolată Zamfirescu; cea de conserve Flora; cea de asfalt ori cea de cojitul orezului.

 

Am strîns toate cele șase episoade într-o pagină separată, care se poate citi de la cap la coadă. Conținutul este actualizat. Cuprinsul lor este înfățișat mai jos:

6 comments to Viața Șoselei Viilor (VII)

  • Dan

    Dl. doctor avea o percepție limitată inerent de statutul de doctor de început de secol 20; era cumva “deasupra” societății – o societate rurală și slab educată. Cu mintea de secol 21 putem să punem etichete ceva mai obiective, gen “sărăcie”, “inegalitate socială”, “acces redus la educație”, “lipsă de oportunități”; atunci era mult mai simplu să se pună diagnostice relativ la consecințe (gen alcoolism, promiscuitate, dar nu numai).

  • hm

    Domnul doctor trăia în alte vremuri! De-abia se zdruncinau teoriile lombrosiene, poate încă mai reverbera ceva din frenologie. Iar fascismul venea cu oameni de „rase superioare”… Idioția și imbecilitatea erau, încă, diagnostice clinice…
    Era și un om ambițios, care căuta să afirme cît mai multe teorii, ce să-i faci…
    Și era simplu să faci „experimentele” pe săraci și prăpădiți! Copiii din școlile publice de cartier erau măsurați după fel de fel de criterii pentru care azi am face pușcărie, ce naiba.
    Doar nu era să se-apuce să demonstreze că verilor din casele regale care se-mpuiau le curgea scuipat din gură.

  • Dan

    Din clasa mea de la școala de cartier din orașul de provincie unde am crescut (nu zic născut fiindcă pe buletin scrie altceva), la o evaluare sumară avem medic anestezist undeva în UK, un medic primar la spitalul acela de pe Viilor (coincidență), un vânzător de cartofi în piață precum și cel puțin un posesor de cazier. Subsemnatul se exclude de la enumerare. Diferența dintre extreme e sigur dată doar de abilitățile native, deși mulți ani s-a crezut că poți face trandafir din ceapă folosind metode pedagogice moderne (materie încărcată, teme multe, linii la palmă, cadouri pentru profesori etc).

    Problema intervine la media statistică – care, comparând cu vremurile dlui doctor, a crescut destul de mult, oarecum corelat cu nivelul de trai. În fond școala este o reflexie fidelă a societății.

  • john bentz

    Dupa cum v-am spus mai in urma, am lucrat pe str Fabrica de Chibrituri langa carciuma Trei Brazi. Cum intrai in fabrica, pe stanga era o cladire cu etaj, sub aceasta era un subsol cu trei etaje. La primul nivel sub sol era un deposit de neferoase al fabricii. Aici in partea ce mergea perpendicular pe str Fabrica de Chibrituri, era urma unui tunel astupat, zidit care trecea pe sub strada spre fabrica Flora. De aici cobora o scara printr-un put unde ajungeai la nivelul doi si acesta era luminat electric. Aici, spuneau muncitorii mai in varsta ca s-au gasit prin anii 50 foarte multe sticle sparte. De aici mai era un put cu scara verticala, neiluminat, care cobora la nivelul trei si pe care nu am avut niciodata curajul sa intru. Si ca o completare la amintirile domnului Cata, acesta prezentand o fundatura din Viilor care se termina in niste case care la randul lor se termina intr-o fabrica de conserve. Eu cunosc strada Ing. Dimitrie Tacu, care are forma unei potcoave, cu intrarea si iesirea in Fabrica de Chibrituri. Intradevar in partea stanga a potcoavei, in capat se afla gardul unei intreprinderi si este posibil sa se poata ajunge la alta latura a gardului din Viilor. Aici in anii 70 era sediul fabricii Avantul, unde se fabricau conserve de carne, pate, costita cu fasole…etc. Nu stiu daca si de peste.

  • hm

    Încă o dată, vă mulțumim!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>