despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Plimbări în Bucureşti VIII

… a trecut mai bine de un an de cînd vă promiteam că o să iau la picior restul axei Est-Vest. Plecasem de la Operă şi ajunsesem la Universitate atuncea; acuma e vremea să mergem şi înspre Iancului – aşa că haide!

Bulevardele Carol şi Pache

Am o slăbiciune pentru bulevardele astea. Mi se păreau  – încă de pe vremea lui Ceauşescu – frumoase, elegante, reuşite… Mi-au plăcut mult şi după Revoluţie – părea că multe din afacerile momentului se făceau în zona asta; şi că mulţi dintre mondenii vremii îşi făceau veacul pe-aici. Au fost printre primele artere lovite de ambuteiaje serioase, încă din cruzii ani 90. Au scăpat fără multe distrugeri şi demolări  – aş spune chiar că au scăpat mai ieftin din comunism decît din capitalism – dar hai s-o luăm la picior, să vedem…

Piaţa Rosetti e primul loc unde te-opreşti; pot să vă zic că nu mori de foame pe-acolo – e şi o cantină studenţească, e şi un împinge-tava. Rosetti şade pe jilţ de bronz în mijlocul pieţii, şi e înconjurat de nişte bălării urîte. Cînd te duci să faci poze, toţi porumbeii de-acolo se strîng în jurul tău şi-ţi cer mîncare:

Tramvaiele – odinioară – străbăteau bulevardul Carol de la un cap la altul; au fost scoase după Război. Chiar şi aşa, pînă înspre 80, tramvaiele care veneau dinspre Hristo Botev înspre Piaţa Gemeni dădeau roată Pieţei Rosetti, ducîndu-se-n treaba lor pe Speranţei şi-ntorcîndu-se pe Vasile Lascăr.

De-acuma intrăm pe partea îngustă a lui Carol, cea mai frumoasă – un soi de frumuseţe rece, pentru că e tot timpul umbră pe partea sa dreaptă. Fiind mai degrabă îngust şi avînd clădiri înalte, deseori umbra se prelungeşte şi pe partea stîngă; vara e plăcut, dar iarna te cam ia frigul.

Înainte de Armenească, Carol e ştirbit de clădirea fostului hotel Modern (azi BVB) şi de strada Armand Călinescu, tăiată de comunişti pe vechea albie a străzii Italiene. Din fericire, pînă înspre Moşilor Carol este intact. Iată cîteva poze:

Înspre Moşilor, Carol a fost modernizat – prin lărgirea Căii Moşilor, construirea de blocuri şi prin apariţia noii şi urîtei clădiri a Pieţei Latine.

Dar cît de frumos e aerul său vechi! Clădirile astea ar trebui toate renovate bine:

… da, şi cam aşa e traficul mereu pe Carol.

Tot pe-aici ne-aducem aminte că – fireşte – comuniştii n-aveau cum să-nghită denumirea tradiţională a bulevardului, aşa că i-au zis Republicii:

Trecem de rondul de la Izvorul Rece, urîţit cu o statuie oribilă a lui Bălcescu pusă de Primarul Sectorului 2. Înspre stînga se deschide bulevardul Ferdinand şi înainte ne continuăm drumul pe Pache – Pache Protopopescu (ce primar!). Traficul pare mai aerisit… nu mult, căci vine intersecţia cu strada Traian.

Tot pe-acolo, un chioşc vechi, unde se vînd azi ziare şi alte mărunţişuri:

… Pache n-a avut norocul lui Carol. A scăpat de Ceauşescu, e drept; dar n-a scăpat de vremurile contemporane. Multe clădiri noi au apărut pe Pache; dar tot la cele vechi te-opreşti să te uiţi – cum ar fi asta:

Nu mori de foame nici pe Pache. Lîngă Şcoala Iancului sînt patiserii bune; pe lîngă Facultatea de Instalaţii sînt pizzerii, restaurante, baruri; pe străzile adiacente – ce să mai zici! – sînt multe locuri bune.

Te mai şi rîzi – uite, mie firma asta îmi place tare:

… dinţii ăia nu prea au de-a face cu blîndeţea!

Dar poţi să-ţi umpli şi sufletul cu lucruri frumoase. Uite – uşa asta, de la Facultatea de Instalaţii. De-abia acasă, cînd mă uitam la poze mai bine, am văzut ce scria pe ea:

Notre Dame de Sion era numele unui liceu care-şi avea sediul aici, într-o aripă a Facultăţii, înainte de Război.

V-aş spune că nu-i de lepădat nici o plimbărică pe străzile din jur: Horei, Agricultori, Mătăsari… Uite, pe colţul străzilor Matei Elina Voievod şi Mătăsari este clădirea abandonată a fostului cinema Pache (mai apoi cinema Popular, ghiciţi în ce perioadă…)

… nu-i nici cea mai frumoasă şi nici cea mai sigură zonă din oraş. Am rămas uimit de paragina şi delăsarea de-acolo: Primăria Sectorului 2 şi-a pus în cap să lase totul să se năruie de la sine, ca mai apoi să se poată construi bloc lîngă bloc.

Nu-i vorba numai de mizeria de pe străzi. E plin de oameni fără rost, care dorm prin ganguri şi curţi. E tare urît.

Aici am făcut şi poza asta:

Înapoi pe Pache, înainte s-ajungi la Piaţa Iancului, treci – pe partea stîngă – pe lîngă un părculeţ, unde Primarul şi-a pus o cutie de corespondenţă:

Părculeţului-i mai spune lumea Tolbuhin. Chiar şi bulevardul Pache s-a numit pentru o vreme Tolbuhin – după numele unui mareşal sovietic.

Dacă nu vă dor picioarele, v-aş îndemna să vă faceţi drum înspre Ferdinand şi să vă-ntoarceţi pe la Foişor. Ferdinand e – ca să zic aşa – un soi de rudă mai săracă a lui Carol; e mai murdar, mai expus la construcţii alandala, mai degradat:

… şi-aici e de mers pe străduţe, şi v-aş îndrepta paşii înspre Moşilor; dacă vă e foame, au mai rămas şi cîteva restaurante (afar’de Karishma şi Sallmen toate au firme noi; Louisenhof e El Torito, Patio e acum Les Ottomans).

Cît despre ce-am găsit intersant pe-aici anume… cu altă ocazie. Deocamdată-i de-ajuns.

10 comments to Plimbări în Bucureşti VIII

  • ally_aria

    Eu stau in zona Pache si pot sa spun ca inca au ramas destule casute sau blockhouse-uri din perioada interbelica/post belica. Unele dintre ele sunt chiar intr-o stare buna. Dar sunt la fel de multe maghernite care mai au un pic si se prabusesc in care s-au aciuiat tot felul de oameni…Nu e o zona in care sa-ti lasi copii sa se joace in fata casei!

  • Ai trecut asa repede peste rondul ala de la Izvorul Rece fara sa mentionezi Biserica Greaca, cea construita ca un templu antic…

    Apropo, mare grija acolo daca vrei sa faci poze Bisericii. Are corp comun cu Ambasada Greciei si daca te vad, vin jandarmii sa iti ceara buletinul, pentru ca cica e obiectiv diplomatic.

  • RRRR

    Asa este zona are un estetic aparte. Am stat cu ceva timp in urma un an de zile pe strada lirei si pot sa-ti spun un singur lucru: zona este superba pacat ca este locuita de multi negri mititei

  • hm

    Da, e frumos să intri pe străzile astea – fără să te opreşti prea mult să caşti gura totuşi!

    N-am pomenit nimic de Biserica Greacă, nici de Armenească dealtfel – de obicei insist asupra unor obiective mai modeste, care au totuşi farmec.

  • Freesys

    Își mai aduce aminte cineva de Pizzeria McMonis de la Rosetti?

  • hm

    … doar de cofetărie îmi aduc aminte!

  • pif

    Si cladirea liceului Mihai Viteazul ar fi fost un obiectiv, dar intr-adevar nu foarte modest. In schimb are niste povesti fantastice: capela care e acum sala de sport, piscina de sub terenul de fotbal si altele multe.

    Se-ntelege ca mi-am petrecut adolescenta prin zona 🙂

    Pe mine m-a marcat o casa de vizavi de parcul Tolbuhin, cu o curte mare si verde in fata. Casa era o ruina de cand mi-o amintesc si ultima oara cand am trecut pe-acolo cineva se apucase sa o renoveze aiurea. Dar avea un farmec aparte, intre pomi si totusi atat de aproape de orasul agitat din jur.

  • NeaAlecu

    “Notre Dame de Sion era numele unui liceu care-şi avea sediul aici, într-o aripă a Facultăţii, înainte de Război.” Nu, întreaga clădire a facultăţii adăpostea liceul catolic de fete Notre Dame de Sion, în fotografie vedem doar intrarea în biserica şcolii. Măicuţele au fost alungate în 1948, iar clădirea, construită în preajma Primului Război Mondial, a fost naţionalizată.

  • usa “Notre Dame de Sion” am furat-o 🙂 este deja postata pe facebook https://www.facebook.com/usierul.deserviciu

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>