despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Din zbor – Limba română (XXIII) – II

scris de C. D. Mocanu

„Dacă aș fi grădinar 
mi-aș sădi cuvintele în pământ:
iar din ele ar încolți cândva,
limba română.”

La toate însă, le pune capac puzzle-ul, bată-l vina! Vorba asta străină l-a împins pe președintele țării mele în labirintul gramaticii limbii române și neavând călăuză s-a rătăcit. Lumina cărții, dacă era aprinsă, l-ar fi scos din necaz.

Putea afla, de exemplu, că pronumele relativ „care” la genitiv are genul substantivului înlocuit „puzzle”, adică „al, a, ai, ale cărui. Sau că articolul posesiv (al, a, ai, ale) însoțește un substantiv ori un pronume la genitiv având  genul și numărul substantivului determinat de substantivul la genitiv sau de înlocuitorul acestuia. În spusa dumisale „piese” este substantivul determinat  de substantivul „puzzle” prin înlocuitorul său, pronumele relativ la genitiv „al, a, ai, ale cărui”. Toate acestea aveau darul să-l conducă pe președintele țării mele la ieșirea din impas: „puzzle ale cărui piese”.  NU „puzzle al cărei piese”!

Cred că și Gheorghe Șincai a fost stânjenit de modul în care primul om în stat folosește „dulcea rostire românească”.

Peste circa o lună (2 octombrie 2017) președintele țării mele lovește din nou. La Constanța, cu ocazia deschiderii anului universitar, s-a adresat studenților de la Academia Navală Mircea cel Bătrân astfel:

[…]„Absolvenții dumneavoastră devin repere ale competitivității pe piața globală mai ales în domenii în care țara noastră are o tradiție în învățământul superior. În plus prezența României la Marea Neagră și apartenența la NATO și la Uniunea Europeană reprezintă cu certitudine aturi (!!!) care vă oferă un avantaj cert și pe care îl doresc să le fructificați mai bine în viitor (!!!) …” […]

Ultima frază, agramată, lipsită de înțeles, a băgat auditoriul în ceață. E clar! Vorbitorul nu prea are „atuuri” pentru a convinge pe cineva că stăpânește, măcar mulțumitor, limba română. „Aturile” nu sunt suficiente. Să nu uităm, este președintele țării mele. Apoi acesta a continuat:

[…]„De foarte multe ori auzim sintagma „vrem o țară ca afară”. Se poate. Dar pentru a avea o țară ca afară avem nevoie în primul rând de universități ca afară. Universități care promovează adevărul, gândirea critică și moralitatea în toate activitățile lor. De exemplu mi-ar plăcea dacă universitățile ar ajuta la demontarea diverselor mituri nefondate pe care le regăsim încă în spațiul public. Unul dintre ele, pentru a mă referi chiar la învățământul superior, este mitul fals conform căruia prea mulți tineri merg la facultate.”[…]

Mitul, cu înțelesul de poveste fabuloasă, legendă, basm, conține elemente fantastice, miraculoase, care nu există în realitate, plăsmuite de imaginație. Poate fi fals un mit? După regulile logicii elementare formula „mitul fals” are valoarea „adevărat”! Dincolo de speculațiile semantice sau logice, expresiile „mituri nefondate” și „mitul fals” sunt, cel puțin, capcane stilistice în care președintele țării mele a căzut cu mare ușurință. Un dicționar explicativ al limbii române, ținut ca talisman pe colțul biroului, l-ar fi ferit de belea.

Nici acum nu e tot! Deci, va urma.

2 comments to Din zbor – Limba română (XXIII) – II

  • “Mitul fals” este din aceeasi categorie a “tavanului fals”, chiar a “peretelui fals”. Imi mai plac prezentarile jurnalistilor care contin “reconsolidare”, “reconversie” atnci cand se vorbeste de fapt despre consolidare si conversie. O jurnalista cu un bogat vocabular zicea in urma cu cateva zaptamani ca niste bebelusi “au contractat” nu stiu ce boala. Ai dracu’, nu puteau pur si simplu sa ia o boala, sa se imbolnaveasca de ceva, trebuia sa si semneze un contract pentru asta … M-am mai distrat zilele trecute cu un titlu de articol care vorbea despre “o pereche de doua mumii” 🙂

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>