Pentru cine-i neatent, gogoși par a se găsi peste tot.
În Mega Image, în orice supermaket, în orice hipermarket, în aproape orice cofetărie mai la modă.
Doar că nu-s gogoșile noastre – îs gogoșile lor: acele „donuts” ca niște inele, glazurate și ornate cu orice-uri colorate.
Nu că nu-s bune… dar nu-s gogoși!
Sărmana gogoașă a pierdut bătălia!
Sărmana gogoașă se face greu, se face-ncet și are o viață efemeră; ea e minunată fierbinte, ea trebuie căutată, găsită, savurată.
Pe cînd un „donut”, care poate fi mîncat oricînd și de oriunde e lesnicios de vîndut!
Ca să nu mai pui la socoteală și că e la modă!
Cine să-și mai ungă deștele cu gogoașa tradițională, grea, uleioasă și fierbinte? Trăiască „donutul” aseptic și modern, fabricat – nu frămîntat!
Așa cum am uitat să ne bucurăm de-o prăjitură bună, cinstită, cum se cade, am uitat să ne bucurăm și de gogoașa împletită ninsă cu zahăr pudră, de umila scovergă, de langoșul cu brînză (care cum e mai bun, dat sau nu prin zahăr?)
să-i zică cineva şi fie-mii că-s donuts şi nu gogoşi, nu pot s-o duc în Parcul Carol din cauza tonetei d-acolo de la intrare 🙂
… mereu în luptă cu Gogoșica-fițoșica.
Prin diversele pieţe, mai sunt chioşcuri care fac gogoşile tradiţionale.Dar trebuie să ai drum pe acolo, altfel…
… doar să nu fie „tradiționale” la preț, de la cinci lei în sus!
Noroc cu gogoșeria de la Hala Traian. 2 împletite și o sana fac lunea mai ușoară.
Bun de știut! Îmi pare bine că n-a dispărut.