Ce i se mai poate reproșa – în plus! – Bucureștiului este uriașa-i lipsă de flexibilitate.
O știți – primăvara vine-n martie, dar montăm țîșnitorile-n mai; la anul-i programat un bulevard să fie asfaltat – deci pîn-atunci nu astupăm gropile de pe el; genu’ ăsta de mizerii…
Și – peste toate – mizeria de iarnă.
Ca să nu fim luați în surprindere de venirea zăpezii, ne pregătim îndelung… cu scuze plauzibile. Dar asta-i altceva.
Ce-i important e că din noiembrie și pînă-n martie, nu facem nimic altceva decît „să fim pregătiți” pentru iarnă.
Or, de multe ori… n-avem iarnă!
Uite, anul ăsta am ținut-o numai într-un ianuarie primăvărtec.
Uscat, însorit, vesel, numai prielnic să ieșim din casă la plimbare unde vedem cu ochii!
Și ce vedem cu ochii? Eternele margini de stradă pline de noroi necurățat, nesfîrșitele bulevarde nespălate, obișnuitele trotuare pline de jeg.
În loc să ținem salubritatea cu pușca la picior, „pregătită” de intemperia care nu vine, hai s-o scoatem pe stradă; hai s-o punem să păstreze curățenia orașului!
Fiindcă nu-i corect să-nghițim jeg pîn’la „curățenia” de primăvară.
De fiecare data cand vad basculantele alea care imprastie material antiderapant (adica nisip, sare, pamant, jeg) ma intreb daca pana acum chiar nu s-a descoperit alta solutie? Nimeni nu isi da seama ca tone alea de mizerie se duc in aer, in canalizare, peste tot? Nu reprezinta o sursa de poluare? Alte tari cum or proceda?
Plus masinile parcate pe trotuare si in spatiile verzi care iau tot namolul pe roti.
Asa ne place sa traim.
@ x : Aseara, la telejurnalul de pe TV5Monde, francezii dădeau de zor imagini cu furtuna de zăpadă, probleme de circulaţie pe şosele etc., etc., iar în Paris era arătat un lucrător care împrăştia pe trotuar material antiderapant…dintr-o găleată de tablă. Deci…
Deocamdată Primăria Capitalei menține cît poate de redus nivelul acestei poluări, asigurînd o iarnă cu clima blîndă.