despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

„pentru acasă facem macaroane”

pregătit cu C. D. Mocanu

Printre atîtea lucruri și lucurșoare care se strîng într-o viață de om, răsar surprize frumoase, care-ți înfățișează mai bine vremurile trecute. Ne-ntoarcem cu-aproape patru decenii-n urmă ca să vedem cum pasiunea pentru fotbal n-a fost niciodată mică… mai ales atunci cînd posibilitățile distracțiilor erau cît de cît mai limitate.

Pe vremea aia – deși-ar părea incredibil – nu se făceau pariuri; cine voia să-și joace șansele ghicind rezultatele trebuia să participe la concursurile organizate de Administrația de stat Loto-Pronosport, completînd bilete la desele agenții Loto. Așa că, înainte de-nceperea turului campionatului de fotbal, se editau fel de fel de reviste, broșurele ori suplimente cu informații și programe trebuincioase. Cel pe care vi-l arătăm este scos de Loto-prono însăși și costa un leu și 50 de bani; puțin! Drept e că nici cîștigurile nu prea mai erau la fel de mari ca-n anii de dinainte.

În 32 de pagini – le publicăm în episoadele viitoare! – găseam programul diviziilor A și B, precum și listele cîștigătoarelor principalelor competiții internaționale. S-a schimbat fotbalul nostru de-atunci încoace; ce numim azi Liga I se chema Divizia A. Divizia B avea trei serii, împărțite geografic, ca să nu se chinuie echipele mici cu transportul de la un meci la altul prin toată țara.

Meciurile se jucau într-o singură zi – sîmbăta ori dumineca, dar și-n cîte-o miercuri – și toate de la aceeași oră; excepții făceau cîte-o nocturnă ori cîte-un „cuplaj”, cînd se nimerea ca toate cele patru mari echipe bucureștene ale vremii să joace-ntr-o etapă în Capitală; atuncea amîndouă meciurile se jucau, unul după altul, pe „23 August” – fosta arenă națională de-atuncea. Cine n-apuca să meargă la meci asculta la Radio emisiunea „fotbal minut cu minut” în care se transmitea-n direct de pe toate stadioanele; probabil că-n vremea aceea n-o mai realiza Ghițulescu ci Minoiu…

Și fotbalul european era altfel: aveam Cupa Campionilor Europeni, unde jucau numai cîștigătoarele din campionatele europene, Cupa Cupelor, firește cu echipele care „luau cupa” în țările lor și – de-abia pentru echipele care prindeau cîte-un loc doi-trei – Cupa UEFA…

Noi jucam în C.C.E cu Argeșul; era campioana și echipa lui Dobrin; Steaua luase cupa – amîndouă aveau să joace vreo două tururi; iar Dinamo și Știința urmau să joace-n UEFA… ultima urma să urce pînă-n optimi.

Privind înapoi cu duioșie, ne dăm seama ce obiect valoros era acest mic program pentru proprietar: reiese din scrupulozitatea cu care – cel puțin la-nceput! – nota rezultatele, chiar și pronosticul notat în interior privind campioana de toamnă… (campionatul urma să fie cîștigat de Craiova, aflată-n forma sa maximă.) Cu timpul, se transforma-n mică agendă, într-un notes și pe spate mai scăpa cîte-un calcul de coșniță; dar cu adevărat delicios e mesajul scris de soția lui înăuntru. Ca să-l deslușim e nevoie să-ntoarcem foaia.

 

Acuma, spuneți și voi! Pe vremea-aceea nu existau telefoane, sms-uri și nici bilețele, post-it-uri – unde să-i lași cîteva rînduri cuiva și să fii sigur-sigur c-o să le citească?

… în singurul loc unde e sigur că se uită!

Și ce-i scria domului Tică, doamna? Uite așa: „Să iei alea 2 ouă și unt și să-ți cumperi pîine și 100 cafea. Pentru acasă facem macaroane”

6 comments to „pentru acasă facem macaroane”

  • ionescu

    am avut carnetelul ala! e editia in care progresul nostru a promovat in a. pentru numai 2 ani.

  • hm

    rămăsese loc de la Rapidu’

    „haut les mains/Rapidu intră-n A”

  • ionescu

    pai nu prea, ca tocmai cu rapidul s-au luptat. eram micut, dar tiu minte victoria din retur, televizata pe programul 2. olema, olema-olema!

  • hm

    am zis să nu intru prin statistici încă, să nu-mi alterez nostalgiile…

  • Ca de obicei, condeiul se mișcă bine, Ioan Chirilă nu mai e, așa că, la ce birou din Ghencea să mă duc și să las o propunere pentru cine va scrie cronica mondialelor de peste câteva luni?

  • Loto Prono încă mai publică anual programul campionatului românesc şi al celor din alte ţări. E drept, nu îşi mai permite ,,luxul” unui ghid, dar unii pensionari mai păstrau paginile respective acum câţiva ani, când ziarul se găsea pe la agenţii. Acum doar agenţiile proprii (care sunt foarte puţine, de exemplu în Dr. Taberei mai sunt doar 2) mai aduc astfel de ziare şi doar câte 2 – 3 bucăţi, din care una oricum rămâne la colecţia agenţiei. În schimb, în agenţiile mandatare, Dumnezeu cu mila, mi s-a întâmplat în 2 agenţii pur şi simplu să mi se respingă biletele de Pronosport pe motiv că ,,nu există aşa ceva, eu nu am mai văzut”. Şi uite aşa ajung să alerg sau să ard benzină în plus, pentru că Inmedio nu-şi onorează cum trebuie contractul cu Loteria şi nu acceptă buletinele de Pronosport.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>