„pentru acasă facem macaroane”

pregătit cu C. D. Mocanu

Printre atîtea lucruri și lucurșoare care se strîng într-o viață de om, răsar surprize frumoase, care-ți înfățișează mai bine vremurile trecute. Ne-ntoarcem cu-aproape patru decenii-n urmă ca să vedem cum pasiunea pentru fotbal n-a fost niciodată mică… mai ales atunci cînd posibilitățile distracțiilor erau cît de cît mai limitate.

Pe vremea aia – deși-ar părea incredibil – nu se făceau pariuri; cine voia să-și joace șansele ghicind rezultatele trebuia să participe la concursurile organizate de Administrația de stat Loto-Pronosport, completînd bilete la desele agenții Loto. Așa că, înainte de-nceperea turului campionatului de fotbal, se editau fel de fel de reviste, broșurele ori suplimente cu informații și programe trebuincioase. Cel pe care vi-l arătăm este scos de Loto-prono însăși și costa un leu și 50 de bani; puțin! Drept e că nici cîștigurile nu prea mai erau la fel de mari ca-n anii de dinainte.

În 32 de pagini – le publicăm în episoadele viitoare! – găseam programul diviziilor A și B, precum și listele cîștigătoarelor principalelor competiții internaționale. S-a schimbat fotbalul nostru de-atunci încoace; ce numim azi Liga I se chema Divizia A. Divizia B avea trei serii, împărțite geografic, ca să nu se chinuie echipele mici cu transportul de la un meci la altul prin toată țara.

Meciurile se jucau într-o singură zi – sîmbăta ori dumineca, dar și-n cîte-o miercuri – și toate de la aceeași oră; excepții făceau cîte-o nocturnă ori cîte-un „cuplaj”, cînd se nimerea ca toate cele patru mari echipe bucureștene ale vremii să joace-ntr-o etapă în Capitală; atuncea amîndouă meciurile se jucau, unul după altul, pe „23 August” – fosta arenă națională de-atuncea. Cine n-apuca să meargă la meci asculta la Radio emisiunea „fotbal minut cu minut” în care se transmitea-n direct de pe toate stadioanele; probabil că-n vremea aceea n-o mai realiza Ghițulescu ci Minoiu…

Și fotbalul european era altfel: aveam Cupa Campionilor Europeni, unde jucau numai cîștigătoarele din campionatele europene, Cupa Cupelor, firește cu echipele care „luau cupa” în țările lor și – de-abia pentru echipele care prindeau cîte-un loc doi-trei – Cupa UEFA…

Noi jucam în C.C.E cu Argeșul; era campioana și echipa lui Dobrin; Steaua luase cupa – amîndouă aveau să joace vreo două tururi; iar Dinamo și Știința urmau să joace-n UEFA… ultima urma să urce pînă-n optimi.

Privind înapoi cu duioșie, ne dăm seama ce obiect valoros era acest mic program pentru proprietar: reiese din scrupulozitatea cu care – cel puțin la-nceput! – nota rezultatele, chiar și pronosticul notat în interior privind campioana de toamnă… (campionatul urma să fie cîștigat de Craiova, aflată-n forma sa maximă.) Cu timpul, se transforma-n mică agendă, într-un notes și pe spate mai scăpa cîte-un calcul de coșniță; dar cu adevărat delicios e mesajul scris de soția lui înăuntru. Ca să-l deslușim e nevoie să-ntoarcem foaia.

Acuma, spuneți și voi! Pe vremea-aceea nu existau telefoane, sms-uri și nici bilețele, post-it-uri – unde să-i lași cîteva rînduri cuiva și să fii sigur-sigur c-o să le citească?

… în singurul loc unde e sigur că se uită!

Și ce-i scria domului Tică, doamna? Uite așa: „Să iei alea 2 ouă și unt și să-ți cumperi pîine și 100 cafea. Pentru acasă facem macaroane”