despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cică Calea Călărașilor.

Iute! Trebuie să ne speriem! Primăria Capitalei o să demoleze Calea Călărașilor!

Trebuie s-o salvăm! Trebuie – acum.

Bunînțeles, lucrurile șed oleacă altfel.

Primăria Capitalei, deocamdată, ar vrea să comande un studiu. Ce-o să scrie-n studiul ăla? nu știe nimeni. Așadar, toți oamenii ăia altminterea deștepți, informați și specialiști care-au speriat bucureștenii că apar buldozerele aici au mințit cu bună știință.

… vorbim de aceeași Primărie care de zece ani n-a fost în stare să puie-n lucru nici măcar un trotuar nou: aceeași primărie pe care aceiași oameni deștepți, informați și specialiști o acuză că nu face nimic; deci e la mintea cocoșului că o să fie-n stare să se-apuce de demolări chiar mîine!

Lăsînd asta la o parte, e cuminte să dăm fumul la o parte și să ne gîndim cu mintea noastră de ce se vorbește de nevoia de-a lărgi Calea Călărașilor.

… pentru că-i o dorință a Bucureștiului care trenează cam de-un secol, de exemplu?

… pentru că și-n planurile contemporane de dezvoltare este o idee ce revine constant?

… pentru că ceva trebuie să se facă, totuși, cu Calea Călărașilor?

Această axă bucureșteană pornește din Piața Unirii cu o lărgime generoasă și mai apoi începe să varieze. Ba are două benzi pe sens plus linie de tramvai, ba are o bandă plus tramvai, ba are numai linie de tramvai. De aici urîțenie, gîtuituri, haos.

Ceva e nevoie să se-ntîmple. Ceva la intersecția de la Sfînta Vineri, complet neregularizată și absolut nepractică tramvaiului. Ceva la intersecția cu Mircea Vodă și Mîntuleasa, prea largă și prea aiurită.

Dar de-aici pînă la demolări e cale lungă. Și sînt ele necesare?

Da – mda. Nu știu. Se poate și fără ele? Cum e mai bine? Cum e mai bine pentru Bucureștiul de azi? Cum e mai bine pentru Bucureștiul de mîine?

Ce vrem noi de la Calea Călărașilor? Vrem să rămînă o axă pe care tramvaiul duce repede oameni din centru spre periferie? Atunci, mă tem, e nevoie de o sistematizare – și de ceva demolări.

Se poate și fără? Străzile adiacente pot prelua destul trafic auto – dacă ar fi asfaltate și lăsarea mașinilor aiurea oprită, pe segmentul gîtuit al Căii Călărașilor ar putea circula numai și numai tramvaiul.

Dar ce-ar fi să scoatem tramvaiul de-aici? Ia să-l băgăm pe bulevardul Unirii, unde-i loc căcălău!

Nimic nu-i simplu; cu atît mai mult cu cît amărîta asta de Cale a Călărașilor e o arteră organică a Capitalei, care – așa cum e ea! – aduce aproape la fel de mult folos precum un bulevard monumental fals, ce curge paralel!

… fiindcă trăim în București, problemele astea nu-s simple; și rezolvările lor nu se pot expedia așa, într-o propoziție-două.

Trebuie și să mergem pe Calea Călărașilor ca să le-nțelegem.

Mai mult decît gîtuirea ei istorică dintre Romulus și Traian, strada asta are păcatul mizeriei – păcat și ăsta istoric.

Nu-mi aduc aminte de ea altfel, decît neîngrijită, decît sătească, decît plină de gropi; fals-pitorească și rușinoasă pentru orice oraș civilizat.

Calea Călărașilor nu s-a schimbat deloc în ani. Ne putem uita peste pozele făcute de Dan Vartanian în ’76, din care vedem decădere, case nealiniate, trotuare înguste…

Mă feresc să ilustrez articolul cu poze de azi;  cît de bine-ar sări-n ochi cum s-a păstrat mizeria! Și disfuncționalitatea arterei – prea vădită, clădirile care-ar merita rase – prea multe.

Mă feresc să am sentimente pentru bucata asta de oraș. N-am. O sistematizare moderată și înțeleaptă ar face minuni. O sistematizare brutală la fel.

Bucureștiul e prea mare, prea plin de viață și prea puternic ca să moară; o să plîngă și dup-aia o să-i treacă.

16 comments to cică Calea Călărașilor.

  • un muc

    Corect! Locuiesc în zonă și sper să apuc lărgirea acestei artere. Cât despre case, mare pagubă nu se produce, multe dintre ele stau să cadă, este multă mizerie și foarte multe personaje dubioase. Vorba cuiva mult mai inteligent ca mine: „Doar pentreu că e vechi nu înseamnă că e și valoros.”

  • S-ar putea să fi trecut prea târziu la măsura demolării, fiindcă Planul Integrat de Calitate a Aerului zice în Anexa I că va fi restricționat traficul auto pe Calea Călărașilor și str. Traian 😀

  • ”Ceva e nevoie să se-ntîmple. Ceva la intersecția de la Sfînta Vineri, complet neregularizată și absolut nepractică tramvaiului. Ceva la intersecția cu Mircea Vodă și Mîntuleasa, prea largă și prea aiurită.”

    Corect ceva, insa nu aici, problema majora o avem la accesele in capitala nu aici in buricul capitalei, unde largiri sunt o masura nu de Ceausescu, ci de Carol al II-ea. Traficul auto a fost preluat cu varf si indesat de Unrii.

    Sincer sa fiu am fost dezamagit, de la un tip ce are rubrica ”Case cazute” sa vad asa un post.

  • cata

    Ai zis-o bine vecine !Ca unul care am tranzitat aproape zilnic zona de sute de ori prin anii 60-70 si ocazional in ultimii 30 de ani mi-ar parea rau sa fie demolata . Mai curand restaurate casele de valoare (destule) aflate in zona . Dar cum acest lucru nu se va intampla in vecii vecilor in tarisoara noastra , in Romania , mai bine sa demoleze si largeasca bucata dintre Mantuleasa si pana dupa Hala Traian ,la Delea Noua . Aaa ! Dar nu Hala Traian ! Chiar ar fi un mare pacat ! Plus ca mergand de la Mantuleasa la Hala Traian , mare parte dintre imobilele aflate pe aceea parte imi par mai valoroase si in stare mai buna decat cele aflate pe parte cealalta. Deci demolarea frontului dreapta de case.Parerea mea.
    Pentru ca totusi ceva trebuie facut acolo .

    • hm

      Cu siguranță felu-n care trenează decăderea s-a lungit prea tare. Ne putem uita numai la linia tramvaiului, care – săraca! – e numai hopuri și rupturi de la Sfînta Vineri și pînă hăt-departe, spre Republica.
      E o rușine și linia de pe Nerva Traian-Dudești, dacă e să le contabilizăm.

      În rest, toată zona adiacentă e un paradis al scurtăturilor auto, fug mașinile pe străduțe ca la balamuc.

  • Unii au incremenit in gandirea anilor ’30 si nu sunt in stare sa nasca alternative viabile, acum cand exista si posibilitati tehnice ce nu existau in urma cu 100 de ani …

  • hm

    Adică putem demola mai repede și cu mai puțin praf? Sau nu despre asta era vorba 🙂

  • Un contraexemplu: cu 35 de ani în urmă, oamenii Metroului au desenat niște planuri. În prezent, metroul circulă conform planurilor.

    Cu o mică precizare: planurile au fost trasate pentru situația de acum 35 de ani. Adică un program de lucru de 8 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, școala tot 6 zile pe săptămână, localurile închideau la 10 seara, angajament pe viață la uzină, 2-3 generații cazate în același apartament. (Un comentac a zis despre sud-coreeni, frați buni cu nordicii lui Kim: ”sclav pe viață în companie, a schimba jobul e echivalentul socio-profesional la a-ți prostitua familia pe Centură”.)

    Numărul mic al mașinilor sau al autobuzelor în care se mergea ciorchine pe scară e irelevant, e un detaliu în tablou. Tema de bază e imobilitatea socială. Sub masca mobilității (școala, angajamentul și apoi promovarea). Promovat era tot un pui de comunist. Dorel rămânea 35 de ani în aceeași secție. Până se desființa uzina.

    Așa încât metroul are cap de linie într-un câmp în care a fost cândva o uzină.

    Decăderea s-a lungit prea multe decenii, dar când în sfârșit se va demola ceva, se vor interzice mașinile. Sau autobuzele. Sau dronele, elicopterele, rachetele SpaceX sau cine știe ce va fi atunci. Poluează și nu sunt politically correct.

  • Vlad

    Bucurestiul a suferit mult de pe urma demolarilor cartierelor istorice, dupa cum se stie. Va purta aceste sechele sute de ani, sau pana cand alte si alte demolari vor schimba atat de mult fata orasului, ca nici nu se va mai intui cum a aratat Bucurestiul odata.

    Aceste lucruri ar fi trebuit sa fie inradacinate in constiinta bucurestenilor, incat pana si ideea de a demola cladiri istorice sa fie tabu. Din pacate nu asa stau lucrurile in practica.

    A demola pentru a largi o strada istorica precum Calea Calarasilor nici n-ar trebui intra in calcul in situatia actuala. Arhitectura veche a unui oras este parte din identitatea lui. Nicaieri prin vest nu se atenteaza la patrimoniul istoric pentru a largi strazi, desi ambuteiajele si traficul gatuit la “rush hour” sunt si acolo la ordinea zilei. Mizeria trebuie rezolvata altfel.

    Apreciez aceste subiecte puse in discutie de HM: sunt complexe, fara raspunsuri simple. Practic, sunt dileme!

  • hm

    Da – și uneori nu: nici Vestul ăsta nu e întrutotul un muzeu, și nici măcar un muzeu funcțional.
    De ce ne place să demolăm? E o discuție pe care-au evitat-o cîțiva dintre domnii care s-au repezit săptămâna trecută să-l „reînvie” pe Ceaușescu în Gabi Firea.
    E rușinos pentru un antropolog și pentru un arhitect-urbanist de vază să expedieze „plăcerea” de-a șterge trecutul ca fiind numai a autorităților.
    E… mai mult; e mai adîncă, e mai în noi decît „în ei”.

  • A demola pentru a lărgi un drum în centru este o TÂMPENIE! Indiferent ce dărăpănături sunt pe acolo. Cam toate centrele oraşelor mari din Europa sunt pietonale sau, cel mult, doar cu transport în comun. Până şi Bruxelles-ul cel cu 51% din populaţie formată din imigranţi, tocmai a pietonalizat echivalentul local al bulevardului IC Brătianu. Da, aţi auzit bine, bulevard cu 6 benzi, închis definitiv traficului auto. Au voie doar bicicletele, riveranii, iar între anumite ore aprovizionarea. Acum s-a început refacerea carosabilului, prin pavarea cu piatră cubică (în locul asfaltului), după modelul străduţelor din centrul istoric al oraşului Bruxelles. Probabil va rămâne o pistă de biciclete asfaltată, pe zona centrală.
    Iar în timpul ăsta, duamna Firea se gândeşte la ras cartiere întregi, precum înaintaşul ei.
    Toată zona delimitată de Cal. Călăraşi, Delea Veche, Carol I, IC Brătianu, C. Coposu ar trebui să fie pietonală + transport public (inclusiv taxi) + biciclete + riverani. Pentru maşini există megalomanicul bulevard al Unirii, există Şos. Mihai Bravu, există IC Brătianu.

  • hm

    Odată cu descurajarea intrării auto în centru (S-F în condițiile de azi, dar se va ajunge cumva și la asta) ar fi firesc ca nevoia legitimă sau nu de sistematizare a Căii Călărașilor să evite demolările.

    Sincer, prefer să las trafic pe aici ca să pot drena cum se cade zona dar să descurajez cît mai tare traficul pe axa nord-sud, făcînd-o cît mai pietonală.

    Închiderea oricărei străzi e frumos să fie continuată cu îmblînzirea ei, cu darea benzilor de circulație eliberate oamenilor. Am fost dezamăgit, de pildă, de bulevardele uriașe din centrul Milanoului care au fost închise. Spațiul gol e uriaș, copleșitor și nefolositor.

  • Freesys

    Dr2005 daca te referi la Anspach , ala nu e un bulevard de tranzit.

Leave a Reply to Dr2005 Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>