Lucrurile-s clare. Gogoașa a murit, merdeneaua nu se simte prea bine; covrigul ce-o mai duce cît de cît (dacă e brănduit elegant, desigur)
Cam așa stau lucrurile pe frontul alimentației publice de stradă.
Cu toate astea, nicicînd parcă omul n-a fost mai dispus să scoată din buzunar nu un leu, nu doi, ci cel puțin cinci ca să-și ia ceva!
Este absolut sigur – și dacă omul nu dă banii ăștia nici pe covrig, nici pe merdenea… atunci pe ce-i dă? Și mai ales… cui îi dă?
… căci în industria asta se-nvîrt bani, ohoho!
Obiceiurile consumatorului sînt în pas cu vremurile.
Pare a renunța la pîine, la cocă; pare a se preocupa să mănînce verde, proaspăt, sănătos. N-ar timp să-și ia pachet de-acasă; mai mult, n-are nici timp să-și gătească; nici unde – bucătăriile de azi sînt tot mai de decor.
Vedem cu ochiul liber cît s-au extins vitrinele cu salate, cu semipreparate și cu mîncăruri gătite din supermagazine.
Vedem ce vînzoleală-i în Mega Image dimineața – oamenii-și iau de aici diverse lucruri mai degrabă decît să se-oprească la patiserie. Vedem la prînz ce iureș e pe la „mîncătorii”…
Vedem și mai bine seara: cîți oameni iau la repezeală ceva din supermarket, ceva ce mai trebuie doar încălzit acasă? Cîți oameni șed un sfert de ceas la coadă la grill la Kaufland?
Nu mai trebuie dovedit că oamenii dau bani pe mîncare – și că dau chiar bani mulți pe mîncare.
Nu-i păcat că-i dau doar la Mega Image?
Nu-i păcat că patiseriile noastre n-au inventat ceva nou care s-atragă iar consumatorul de azi?
Ce?
Poate nu-i de inventat doar un ce… poate-i de inventat și un cum!
Patiseriile noastre – și cele mici, dar și cele mai mari, de lanț – își opresc motoarele dup-amiaza. Seara nu mai găsești la ele decît cîteva merdenele sleite, decît ștrudele reci.
De cîte ori mi-aș lua seara, pentru acasă, o plăcintă bună și fierbinte! Sau o felie de pizza proaspătă!
Cineva trebuie să riște și să cîștige și consumatorul de seară, cel care se duce acasă cu plasa de cumpărături plină, cel care vine cu ceva bun la copii, cel care simte nevoia să se răsfețe dup-o zi lungă.
La ora 13 sau 14 deja nu mai găseşti nimic la patiserii. Doar pe la cele mari din puncte de interes gen Gara de Nord, pieţe agro-alimentare sau staţii mari de autobuz mai găseşti o şarjă nouă de covrigi. La 16 – 17 când iese lumea de la muncă, deja 90% din patiserii sunt închise. În schimb, grosul vânzărilor se face între 7 şi 10, adică atunci când vine lumea la muncă sau când se ia pauza de cafea/ţigară.
Dacă o s-o facă cineva, o să fie cineva care-și permite experimentul – cu lanț, dever și bani de pierdut.
Dacă nu, nu – o să vîndă seara tot megaimaju’ foietaju’
Ce să inventeze… Ar fi suficient să revină la reţetele şi produsele ante 1990. Nu ştiu cum naiba dar şi în cei mai răi ani de dinainte de 1989 tot se găseau plăcinte decente în mai multe locuri (şi din Bacău şi din ţară). Dar dacă s-a obişnuit lumea cu căcaturile decongelate… 🙁 Rămâne să mai văd suberek făcut în cuptor şi nu prăjit-înecat în ulei şi mă sinucid! 🙂 🙁
Șuberekul, à la vapeur!