de Ando și HM
O fundătură silită este – azi – strada Labirint. E greu să-ți imaginezi cît de lungă și sinuoasă era-n realitate; bine i se mai potrivea numele! Pe hărți vechi o mai găsim și sub numele mitropolitului Ghenadie Petrescu.
Ea a fost îndreptată înainte de ’90. Cristian Malide o știe prea bine, deoarece casa lui a fost demolată în 1988 pentru sistematizare. Așa s-a tăiat o arteră dreaptă între străzile Parfumului și Valeriu Braniște, flancată cu blocuri de patru etaje. Ea s-a botezat Matei Basarab și a devenit funcțională de-abia în 2011, cînd s-a demolat ultima proprietate ce-i bloca parcursul. Strada Labirint a devenit, săraca, o fundătură – capătul ei dinspre intersecția cu strada Parfumului e-nchis îndărătul noilor blocuri. Nici n-ai ce poza; e o tristețe.
Cum ar fi arătat azi strada Labirint, dacă n-ar fi fost înfundată? Vedem tot de la Cristian Malide.
Dac-am ajuns pe-aici, aruncăm o privire mai atentă-n zona dintre Calea Călărașilor și actualul bulevard al Unirii. Chiar din Călărași se face un covrig de stradă – Alexandru Sihleanu – care-i foarte, foarte frumoasă. Și-are și-o mică fundăturică.
Oleac’ mai-năuntru, din strada Profesor Iuliu Valaori cotește o intrare drăguță, străjuită de-un imobil excepțional. Armonia din restul intrării suferă în urma intervențiilor contemporane.
Ei, hai și mai adînc. Cum ar fi pe strada Anton Pann; și ea are intrarea ei!
Pe str. Labirint (din pacate nu mai tin minte, la ce numar) se afla una dintre salile de sah cu un foarte bun renume; in plus, cred ca acolo era si sala de box a “Metaloglobus” si alte mici locatii unde se juca bridge – in vremea aceea “sport interzis” oficial…
Frumoasa era strada, intotdeauna ma incurcam pe ea..dar vara era o placere sa merg pe acolo, mirosea a pomi si flori si te simteai..total intr-o alta lume, rupta de blocuri/santiere/autobasculante/mizerie…