despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

la coadă mare

Am rărit-o cu „grillul” de la Kaufland. Nu că mă săturasem de mici, de pui ori de cartofi fripți…

… mă săturasem de coadă!

Ultima dată am așteptat juma’ de ceas – cu cinci-șase oameni în față, nu mai mult!

E de-nțeles că oamenii vin să-și ia de-aici mîncare pentru prînz, e foarte bine că seara se-opresc tot aici ceva fierbinte pentru acasă. E-n regulă că iau pungi întregi, pentru familie ori chiar oaspeți.

Dar e ceva care nu prea merge; chiar cu două persoane care se ocupă-n același timp și de servit, și de pus și luat de pe grătare… nu merge.

Și nu merge, uneori, și din cauza persoanelor care servesc; am ajuns să știu, văzînd cine vinde, dacă merită să mă pun sau nu la coadă – ceea ce e trist! Și foarte ne-eficient, ce mama-naibii.

Știu că nu-i deloc ușor să faci treburile astea să zbîrnîie.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

4 comments to la coadă mare

  • Dan

    Succesul e uneori mult mai greu de gestionat și de perpetuat – iar problema asta e vizibilă în mult mai multe situații, nu numai în comerțul cu amănuntul sau în alimentația publică. Când treci de la 10 clienți pe oră la 50 trebuie să te reinventezi, deși unele magazine ar putea gestiona asta prin reorganizarea spațiului și angajarea de personal – însă un magazin capabil să gestioneze 500 sau 5000 e deja în altă paradigmă. McDonalds a importat întreg modelul de business din SUA, de aceea e mult mai capabil să gestioneze vârfurile de cerere decât un Spring Time sau un grătar de la Kaufland.

    E și un film artistic despre fondatorul conceptului de fast food (The Founder, 2016): în anii ’50 în SUA exista o problemă similară cu cozile, ineficiența servirii și timpii mari de așteptare, problemă gestionată prin introducerea “benzii de asamblare”, cam ca la fabrică, dar cu “componente” alimentare.

    • hm

      Spring Time tot încearcă să vină cu cîte ceva ca să îmbunătățească servirea la oră de vîrf. Fără îmbunătățiri mari, fără să strice însă. La ei însă e nasol în afara orelor de vîrf, atunci se mișcă încet…

      Cel mai mișto – în haos – se mișcă Dristorul (și Kebap, și Doner, că-s două entități separate și oarecum concurente) unde clientul, deși năucit, pleacă iute cu haleala. Fără farafastîcuri corporatisto-eficiente pe placul celor care vin din clădirile de birouri.

  • ia încearcă să stai o dată la coadă la grillul din cofland Orhideea, să vezi ce o să le-apreciezi pe cele mai de lângă casă 🙂

  • hm

    nu mă duc acolo, am văzut ce e!

Leave a Reply to boemul Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>