despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor

Peste iarnă – mai ales c-a fost o iarnă ușoară! – serviciul de închiriat biciclete I’Velo a funcționat.

Eu – cînd și cînd – îmi mai iau o bicicletă de-asta, și mă plimb cu fii-mea, ori mă reped cu treabă prin Centru.

Gospodarii, însă, dădură și-aicea dovadă de exces de zel.

Ce vedeți în poză e vazelină pusă-n neștire pe țeava de la șa.

Pusă, așa, gospodărește – mai bine să fie, decît să nu fie!

Să fie, așadar, și pe mîini, cînd îți reglezi șaua; să fie și pe haine, de s-o-ntîmpla să nu fii atent…

Să fie!

Așa cum – pe vremuri, vremuri de care uitasem – gospodarii din depouri și garaje ungeau cu-aceași scîrbă uleioasă elementele ușilor de la tramvaie, autobuze și trolee, de-ți nenoroceai hainele.

2 comments to din zbor

  • Cred că cei care ungeau uşile foloseau tot felul de improvizaţii, gen ulei uzat de reductor sau de cutie de viteză… normal că ăla nu era făcut să stea contra gravitaţiei, deci curgea pe nefericiţii care foloseau transportul în comun. La fel se făcea şi cu mecanismele uşilor, de unde uleiul se infiltra pe lângă firele care alimentau becurile de deasupra uşilor. Şi cum becurile erau prea puternice pentru plasticul acela firav şi îl topeau, uleiul avea cale liberă, ajutat de gravitaţie, spre hainele celor care urcau şi coborau.

  • hm

    Da! foloseau și mizerie uzată, că erau și vremuri cu lipsuri. Da’ sigur era și vaselină. La cât mergeam pe scară atunci o am în minte.
    În condițiile de aglomerație de atunci, te agățai de orice; de absolut orice, doar ca să urci și să rămâi sus.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>