despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cu geamul deschis

Chiar vine, vine primăvara. Se simte: miroase și sună a primăvara.

… la propriu.

Și nu miroase doar a pomi înfloriți și nu sună doar a păsărele vesele.

E-o uriașă învolburare de senzații și de stimuli care țîșnesc.

Miroase iar a oameni! Se-aud oamenii!

Se deschid geamurile și ușile, în sfîrșit!

E senzația aceea pe care-o ai seara, într-un oraș străin și viu: cînd te izbesc sunete și mirosuri…

Nu-ți dai seama niciodată, însă, de sunetele și mirosurile de-acasă.

Le ai undeva încolăcite-n tot ce te face om.

Deschide geamul larg, omule din Oraș!

O s-auzi seara nu doar larma Străzii.

O s-auzi oamenii din jur. Vasele care zdrăngăne-n chiuvetă la spălat, vorbele din jurul mesei de seară, ciondăneala strînsă peste ziua grea, aromele cinei gătite pentru toți cei care s-au strîns acasă.

1 comment to cu geamul deschis

  • Nu pot sa deschid geamul larg. Din cauza mirosurilor de rantas, de peste ars in tigaie, din cauza racnetelor microbistilor de noapte, din cauza rasetelor lor isterice, din cauza prafului si a zgomotului traficului. Deschid intotdeauna cu maxima vigilenta. Si cateodata, destul de des in sezonul de deschis geamul, sun noaptea pe la politie sa vina sa-i amendeze … Prea viu pentru gustul meu.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>