O să credeţi c-am păţit ceva.
Nu; dar trebuie s-o spun.
PREA MULTĂ SLĂNINĂ!
Muzeul Ţăranului: slănină. Palatul Suţu: slănină. Tîrguri, pieţe, expoziţii, vernisaje: slănină, slănină, slănină.
Oriunde mergi, aceleaşi feţe, aceleaşi tarabe, aceeaşi slănină.
Dă-o-n-colo! Ziceţi că l-aţi citit pe săracu’ Radu Anton Roman? Omu’ ăsta v-a plimbat prin fiecare colţişor de ţară, peste tot a găsit cîte o altă bunătate.
Dar noi – nu: slănină, slănină, slănină.
Cîrnaţi, cîrnaţi, cîrnaţi.
Pastramă, pastramă, pastramă.
Caşcaval, caşcaval, caşcaval.
Că doar asta a mîncat românul de cînd se ştie!
Şi dulciuri de la Budapesta cu 100.000 punguliţa! Şi borcănele de dulceaţă cu 150.000! Şi pîine eco cu 30.000 dărăbul!
Îi spune cumva Muzeul ţăranului maramureşean şi nu ne-am prins? Ai crede că numai sibienii şi maramureşenii fac mîncare în ţara asta. Oltenii? Moldovenii? Bănăţenii? Dobrogenii? – cine-s ăştia?
Muzeul de istorie al Municipiului Bucureşti e o afumătoare publică. Mă uit de ani de zile la fel de fel de evenimente dedicate Bucureştiului – vreau şi eu unul dedicat mîncării din oraşul nostru! Ce se mînca acu’ 100 de ani? Da’ pe vremea lui Cuza?
O s-ajungem să-njunghiem porcii la Ateneu.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Ai uitat de sorice, cel de 60 ron la kg.
cîîîît?
da’ porcul ăla ce-a fost, epilat cu laser?
pai mie din bucatele Moldovenesti,primele care imi lasa apa in gura sunt “poalele-n brau”…
Mai grav este că acest nou marketing pentru produse “sibiene” şi “maramureşene” omite faptul că în alimentaţia ţăranului român există câteva cicluri anuale suprapuse, printre care cele mai cunoscute sunt alternanţele între perioadele de post şi de dulce. Târgurile oferă cam aceleaşi produse pe tot timpul anului, ca orice supermarket de cartier.
Blasfemia este că imbecilii organizează în curte la MŢR un târg cu produse de dulce în plin post al Crăciunului. După care acei imbecili sărbătoresc şi Crăciunul.
uite, la asta nu m-am gîndit, dar ai pus tare bine problema!
@armyuser: Mi-ai luat vorba din gura!(era sa spun slanina). Cum naiba sa pretinzi ca reprezinti traditia culinara romaneasca si sa omiti tocmai aspectul postului, care este o chestie atat de importanta in Ortodoxie si implicit in traditia culinara de la noi?!
Pe langa asta, daca e sa judeci dupa produsele traditionale de la targuri, se pare ca prajitura nationala a devenit kurtzcolacul (sau cum s-o fi scriind) adica burlanul ala secuiesc din aluat de care e lipit niste zahar….
Prin prisma activitatii mele am avut ocazia sa cunosc strainezi care pe langa indatoririle de serviciu, isi facea timp sa viziteze orasul si sa incerce sa ne cunoasca mai bine cultura. Inevitabil ajungeam si la capitolul mancare si era musai sa ii cinstim in restaurantele pseudo-traditionale (deh…indicatii de la boss). Cu totii au fost pe deplin satisfacuti de calitatile culinare ale romanilor din complezenta, iar pe la spate isi varsau matele oripilati de tonele de osanza, sunci si sorici pe care tarancutele in fuste mini le asterneau cu condescendenta in fata noastra. Dupa un timp, crispati, incercau sa gaseasca o explicatie pentru avalansa de proteine, glucide si lipide considerand ca taranul roman, prin munca grea pe care o depunea, avea nevoie de multe calorii. Nimic mai adevarat si totusi … nu degeaba bucataria internationala nu face nici o referire la suncile si slaninile autohtone.
un singur cuvînt, coşmarul a generaţii de turişti străini: tochitură…
Sau oroarea numită pomana porcului. Pomană făcută din trupul lui, ca să aibă şi sufletul său ce mânca în rătăcirea sa către destinaţia finală.