Aşa fac unii comerţ…

scris de Ando

Acum doi ani, eram în Franţa, undeva prin Alsacia. Din goana maşinii, observ pe marginea şoselei un afiş mare: „Fraises”( căpşuni)! Cum, eu unul, sunt mort după căpşuni, încetinesc şi văd un grup de maşini parcate, undeva la circa 100 de metri, în câmp. O iau şi eu pe drumeagul respectiv şi ajung la rulota proprietarului, lângă care erau înşirate circa 15 maşini. Pasagerii acestora erau deja răspândiţi prin căpşunărie… la cules.

Mă uit pe afişele din rulotă. Aşadar: preţul căpşunilor, gata culese: 2,90 sau 3,00 euro 250 grame, funcţie de calitate. Dacă însă le culegeai chiar tu, preţul era… 2,90 euro kilogramul, adică de 4 ori mai ieftin!

Vă daţi seama că nu am stat pe gânduri. Am luat o casoletă pe care, în circa un sfert de ceas, am umplut-o. Aş vrea să priviţi şi cum arăta pe jos căpşunăria. Folie de plastic, paie uscate între rânduri ca să nu se facă noroi de la irigarea culturii.

La plecare, după cântărire şi plată, am primit şi bonul fiscal: 1,380g x 2,90 euro + 0,10 euro casoleta, total: 4,10 euro.

Discutând, la întoarcere, cu gazda la care eram cazaţi, aceasta mi-a spus că metoda este foarte răspândită în zonă, nu numai pentru fructe dar şi pentru legume şi zarzavaturi, fiind multe astfel de ferme unde te duci şi îţi culegi singur ceea ce ai nevoie, la preţuri foarte bune, comparativ cu magazinele.

Episodul ăsta mă duce mereu la acea haioasă reclamă pentru Cava D’Oro şi la constatarea finală, rostită în zeflemea de un sătean la adresa grupului de francezi rămas în pană de automobil, undeva pe la noi: „Ce vrei, bă?… Nişte ţărani!”? Da, dar uite că ţăranii lor ştiu cum să facă şi comerţ civilizat.