despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

prin fundături XXXVIII

de Ando și HM

Azi, să nu fim cîrcotași, vorbim doar de-o singură fundătură.

Este Șoseaua Nordului!

Una din cele mai scumpe artere bucureștene, fiindcă-i adiacentă Herăstrăului și-a devenit o oază de lux. Bine, cînd dai să intri pe-aici te gîtui printre mașini care n-au unde să-ncapă; clădirile noi se-nghiontesc una pe ailaltă și-n plus, mai ai de-a face și cu traficul care se scurge spre zona corporatistă a Piperei.

Dar ea-n sine – șoseaua – după ce lasă-n urmă aglomerația dintre Bordei și Roata Mare din parc devine chiar o stradă liniștită și goală; și, cîțiva pași mai încolo, se-nfundă-n șina de tren a Constanței.

Cel ce vrea să vină pe-aici dinspre Băneasa o face pe un segment botezat după Revoluție Elena Văcărescu; într-alte vremi toată șoseaua purtase numele voievodului Mihai.

De ce-i azi șoseaua asta fundătură? Fiindcă acum vreo treizeci de ani trecerea ei peste calea ferată s-a-nchis, odată ce s-a construit atît Pasajul Aviației, cît și noua rocadă urbană Aerogării – Barbu Văcărescu.

Mulți au murit, forțînd trecerea la barieră la care se stătea mult, mult de tot

Așa că șoseaua asta și-a pierdut rolul de legătură; și o bună vreme a stat – imediat după Revoluție – în pustieșag. Pînă a-nceput să se construiască „Satul francez” urmat de sutele de vile și bloculețe ce au împănat toată bucata dintre Herăstrău și noul cartier Aviației.

Pe-aici, dinspre Bordei spre calea ferată, nu circulă transportul public-nimic, da’ se pare că nu se sinchisește nimeni.

Loc să se strecoare, zău c-ar fi: dacă-ncap Rolls-urile!…

Șoseaua – pe vremea cînd funcționa bariera – era străbătută de autobuzul-fantomă 112. La-nceput de ani ’90 a fost o-ncercare cu autobuzul 135, dus să-ntoarcă aici, la intrarea dinspre Roata Mare a Herăstrăului; n-a ținut mult. Tot aici a-ntors și troleul 83; venea taman din Berceni, dar a dispărut odată cu desființarea transportului de suprafață central survenită inaugurării metroului spre Pipera. Prin ’95 s-a înjgebat și-un traseu de autobuze direct spre Romană, dar n-a avut viață lungă, fiindcă nu le vedea nimeni circulînd.

Cu siguranță că am putea face vreo cinci-șase episoade numărînd toate intrările, fundăturile și cioturile dintre Nordului și Nicolae Caranfil! Și ne-am umple de bube văzînd toate barierele, semnele de „interzis” și tăbliile cu „stradă privată”!! Așa că, pur și simplu, nu vreau să le iau la puricat! Sînt; le știm că sînt; să le lăsăm în plata Domnului…

Dar așa-i pe aici; și multitudinea de fundături o dibuim și pe hărțile vechi, chit că-s de dinainte de Război… sau de Revoluție!

 

… și nu stăm altminterea nici în bucata dintre șoseaua Pipera și lacuri; și pe-aici găsim multe fundături… prea multe ca să merite osteneala.

S-a construit prea mult; prea lacom; prea fără cap și fără respect pentru orice frîntură de urbanism! Toată partea asta-i o zonă falsă, detestabilă, moartă – tot cartierul ăsta nou e-n sine doar o fundătură.

2 comments to prin fundături XXXVIII

  • Cristian Ioan

    Multumesc!!!
    Daca spuneam eu de problema asta, Cornel imi reprosa ca sunt carcostash, ca n-o iubesc pe duamna Fierea.
    1. “Tot aici a-ntors și troleul 83; venea taman din Berceni” – stiu foarte bine, in copilarie veneam cu trollele 82 sau 83 la parc. In lipsa transportului public, in 1990 am fost ultima data la intarea dinspre Roata Mare …
    2. “De ce-i azi șoseaua asta fundătură?” asta ma intreb mereu cand venim la servici: dispre Mihaleche/ Turda, ocolim Herastraul fie prin dreapta, pe la Bordei, fie prin stanga, pe la fantana Miorita. Accesul la fima ar fi fost mai usor si mai rapid daca se putea folosi Soseau Nordului …
    3. “Pe-aici, dinspre Bordei spre calea ferată, nu circulă transportul public-nimic, da’ se pare că nu se sinchisește nimeni” explicatai este extrem de simpla: zona a devenit cartier rezidential de lux pentru imbogatitii de tranzitie, care nu vor nici circulatie excesiva prin fata locuintelor, nici sa le invadeze amarastenii cartierul privilegiat!

  • hm

    Cu toată creșterea de trafic adusă de Aviației-Pipera, se dovedește că șoseaua Nordului ar fi foarte, foarte folositoare. Însă nu se poate deschide și lăsa cu barieră, cu trecere la nivel cu calea ferată. Probabil că n-ar fi atît de complicat să se sape un pasaj, dar nu-i nici cea mai arzătoare investiție de care duce lipsă Capitala.

    Am mai putea vorbi și despre partea Parcului Herăstrău din zona asta, a ciotului șoselei Nordului: este absolut mizeră și neîngrijită, o veritabilă rușine.

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>