despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

valorificarea rocadelor

Ne-am obișnuit să socotim că Bucureștiul nostru se-ntinde pîn’la linia de Centură și nu-i deloc așa. În realitate, cu puține excepții, Capitala noastră-i mult mai mică: localitățile periurbane își întind hotarele cu mult dincoace de Centură.

De-asta, deși-s la un pas de metrou, sutele de blocuri noi dinspre Berceni țin de Popești – să dăm numai un exemplu.

Ce-nsemnează asta?

Simplu – că avem, între limita Bucureștiului (cea despre care zicem că-i acolo „unde-ncepea porumbul”) și Centură o zonă gri, a…. ƒnimănui.

De ce-i a nimănui? Pentru că nici Bucureștiul (prin administrația centrală ori prin sectoare) și nici localitatea vecină n-au conlucrat niciodată pentru a o dezvolta.

De cîte ori nu-ntîlnești o stradă ce iese din București că se-oprește tîmp, în cîmp – și peste cîmp, la un kilometru, străzile ce țin de Ilfov nu-i corespund?

Nu conlucrează localitățile ilfovene între ele, darămite s-o facă cu municipiul…

De asta, între București și Centură – în zona asta gri de care ziceam – e o-ncrengătură formidabilă de drumuri nevalorificate. Chiar așa le și găsim numite pe hărți – drumul cutare, drumul cutare.

Cum ar fi ca doar o parte din drumurile astea să fie deschise traficului?

Am avea, poate, ieșiri alternative din Capitală spre zonele limitrofe – și aceste ieșiri le-ar degreva pe cele existente.

Dar nu trebuie să gîndim doar radial, ci și inelar: fiindcă ar fi absolut genial ca fiecare „felie de tort” desemnată de două ieșiri tradiționale din București să fie străbătută de-un drum care să meargă paralel cu Centura. Da, dincolo de Centură există asemenea legături, dar dincoace nu!

Să luăm iar exemplul celor din Popești: dacă au treabă-nspre Jilava sînt siliți ori s-o ia pe Centură, ori să coboare prin oraș. Cu vreo două asemenea „drumuri” puse în valoare, le-ar fi așa de simplu să scutească timp, nervi, consum de carburant.

Beneficiile se văd cu ochiul liber. Chiar dacă acest trafic inelar, de rocadă, nu este chiar așa consistent, fiecare mașină mai puțin care-ncearcă să acceseze șoseaua de Centură ar conta. Ce să mai zici de fiecare mașină mai puțin care pătrunde-n București: s-ar simți inclusiv prin fluidizarea transportului public pe ieșirile din oraș tradiționale.

Cheia e, însă, la conlucrarea între administrații și consilii: între Primăria mare și cele mici; între ele și cele ilfovene; și între toate astea și executiv, deoarece acestea-s uneori investiții ce implică multe responsabilități.

Ce-i frustrant? Că nu-i inginerie atomică; că nu-i vorba de cheltuieli uriașe; că e doar o chestiune de vrut și de trecut peste niște obstacole formale…

Listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

5 comments to valorificarea rocadelor

  • Cristian Ioan

    Buna dimineata!
    Ai dreptate, insa eu de vre-o zece ani m-am convins ca ar fi fost buna Zona Metropolitana, almiteri, cu atatea jurisdictii separeate, unele proiecte de infrastuctura sunt foarte greu, daca nu imposibil de realizat!

    Un exemplu concret am avut la bariera de la sos. Andronache / setfanesti, ep unde treceam zilnic in drum spre servici: mai inati s-a renovat si largit soseaua Andronache, ce tine de sectorul 2, dar trcerea peste calea ferata si intrarea in Voluntari ramineau neamenajate.
    Apoi, s-a largit si modernizat si soseaua Stefanesti, mai putin primii 50 sau 100m – se pare ca acestia, la fel ca si calea ferata, nu tin de Volunatri!
    In cele din urma, s-a amenajat si trecerea peste CF si primii 50m din Voluntari, dar a fost foarte greu!
    Iar renovarea trecerii peste CF nu a fost corelata cu perioada cand CFR Infrastructura si-a reparat calea ferata, deci nu mai treceau de loc trenuri pe acolo, erau deviate pe CF de pe centura …

  • hm

    Așa-i! Și odată în plus, nu-s lucruri care cer bani în număr mare, ci doar nenorocite de coordonări – acte care se mișcă în ritm diferit de la o administrație la alta….

  • Exemplul ăsta se poate extinde şi la scară mai mare: există numeroase DJ-uri şi chiar DC-uri care ar putea degreva reţeaua de DN-uri pe anumite porţiuni (inclusiv “infamul” Deal Negru, Valea Oltului, DN1 între Câmpina şi Săcele ş.a.). Doar că, fiind jurisdicţii diferite, legăturile dintre localităţi pe DC şi dintre judeţe pe DJ sunt, în general, neasfaltate, pentru că nicio UAT nu vrea să cheltuie bani pe ceva ce ar folosi şi altei UAT. În plus, dacă mergi cu maşina pe DJ, judeţul nu încasează nimic de pe urma ta, că rovinieta e numai pentru DN.

  • Anonymous

    @Dr2005,
    ha!!
    Nu stiam de asta, bine ca aflu ca “a murit si capra vecinului”.

    Si DN1 de la camoina la Predeal, si Dealul Negru imi sunt cunoscute, cam de doua ori pe an trecem pe acolo!

    CE CREZI CA S-AR PUTEA FACE???

    “nicio UAT nu vrea să cheltuie bani pe ceva ce ar folosi şi altei UAT”

    “dacă mergi cu maşina pe DJ, judeţul nu încasează nimic de pe urma ta, că rovinieta e numai pentru DN”

    cum sa nu zici ca ?

    Dadea Tovarasul un ordin, si se facea!

    Acum in astfel de czuri, nu exista niciun intres economic, deci Nu se face nimic …

  • O, da, dădea Tovarăşul ordine peste ordine şi se executa… de fapt, Tovarăşul habar n-avea ce se întâmpla prin ţară… oricum i-ar fi fost tehnic şi fizic imposibil să se ocupe de toate. El avea ,,proiectele” lui de suflet (adică Casa Poporului şi sistematizarea în ultima perioadă, iar mai devreme canalul, colectivizarea, industrializarea cu orice preţ – s-a văzut după ’89 cât de eficientă a fost aceasta din urmă). Nu-l durea pe el de nişte DJ-uri amărâte din munţi. Oricum avea elicopter, avea avion, nu mergea cu Dacia 2000 pe actualul DN 7D.

    Iar ce se întâmplă acum în jurul Bucureştiului e fix ce se întâmplă peste tot pe unde drumurile trec dintr-o jurisdicţie în alta. De aia singura soluţie să mergi pe asfalt între 2 judeţe e DN-ul şi între 2 localităţi din acelaşi judeţ e DJ-ul (dacă n-ai DN). Nu contează că e mai ocolit cu km buni şi că e gândit pentru alte relaţii şi pentru alt tip de trafic (e mai mare plăcerea să mergi cu bicicleta printre TIR-uri). Singura soluţie ar fi ca adminsitrarea drumurilor judeţene să treacă tot la CNAIR, iar la DC-uri să fie obligaţi primarii să le asfalteze până la limita localităţii, nu până la ultima casă sau până la casa primarului. Numai că asta ar însemna să plătească toată lumea rovinietă şi judeţele să rămână fără principala sursă de şpagă – asfaltările. În plus, CNAIR în forma actuală îşi cam arată limitele.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>