scris de Ando
Când e vorba de automobile şi spui Dacia, cred că nouă din zece români se gândesc la Dacia 1300 ceea ce, pe undeva, e firesc: majoritatea celor aproape două milioane de exemplare fabricate de-a lungul a aproape un sfert de secol (1969-2004) s-au vândut la noi în ţară, devenind fără tăgadă „maşina naţională”.
Dar începutul de acum 50 de ani, s-a făcut, de fapt, cu micuţa Dacia 1100, de multe ori, pe nedrept, uitată sau neglijată. Şi pentru că suntem în luna august, merită să vedem cam cum era oglindită în presa vremii apariţia primului automobil românesc.
Mai întâi, prin februarie 1967, aflăm din România liberă că a început construcţia fabricii de la Piteşti–Colibaşi (azi Mioveni), destinată cum zice articolul pentru fabricarea a 40.000 de… Renault 16 pe an!
Cum şi de ce s-a ajuns, la această afirmaţie nu ştiu şi n-am reuşit să aflu. Să fi fost o greşeală a reporterului? Sau o promisiune franceză neconcretizată? Sau R 16 ar fi fost cam prea „peste” nasul nostru, fiind o mașină mai degrabă scumpă? Oricum, greu de crezut că francezii ar fi cedat atât de repede licenţa lui R 16 care era atunci „pe val”. Aşadar, prima Dacie avea să fie realizată pe licenţa lui R 8 Major.
E locul unei paranteze interesante: nu întâmplător, cred eu, în aceeaşi perioadă începe şi construirea primei autostrăzi din România, care va lega în câţiva ani Piteştiul de Bucureşti.
Revenim. Practic, primul exemplar a ieşit de pe bandă sâmbătă 3 august 1968 la ora 14… şi un minut!
… dar, conform obiceiului de atunci, data oficială a lansării – şi a fabricii şi a maşinii – avea să fie 20 august, când însuşi „tovarăşul” s-a urcat la volanul unei Dacii 1100 cu care a făcut o tură pe pista de încercare.
Evenimentul trebuia în continuare preamărit şi câteva zile mai târziu, la tradiţionala defilare de 23 August, Dacia 1100 este prezentă şi ea in Piaţa Aviatorilor.
Iar vânzarea noului autoturism, adică ceea ce, practic, interesa omul de rând înscris la cumpărarea unei maşini, avea să înceapă în trimestrul IV al anului 1968.
Incet, încet lucrurile au ieşit din zona festivistă, dar presa era presă şi, din când în când, până la apariţia „vedetei 1300”, mai trăgea cu ochiul la evoluţia micuţei 1100, aducând imagini din halele uzinei:
…. sau, marcând după un an de zile, adică în iulie 1969, cota „10.000” la care ajunsese fabricaţia.
Conform wikipedia, Dacia 1100 s-a fabricat până în anul 1972 în 37.546 exemplare, plus un număr limitat de modele 1100S (cu putere motoare sporită, având şi două perechi de faruri) acest model fiind cu destinaţie specială: pentru miliţie şi pentru piloţii curselor auto.
Spre bucuria noastră, am găsit destule exemplare şi pentru serialul cu mașinile vechi, din care ne face plăcere să prezentăm la final, o mică selecţie:
lista completă a maşinilor publicate – aici • listă de articole selecționate din presa vremii – aici
Asteptai la Wartburg de doi ani …
Dacia 1100 e prima masina in care m-am urcat in viata mea, undeva in jurul varstei de 3 ani. Era a vecinilor de apartament si cum auzeam motorul de afara ii si anuntam pe ai mei ca au venit acasa. Ma luau des pe la ei ca sa se antreneze pentru nepoti :). Asta nu inseamna ca nu mi s-a parut o masina greoaie si urata, simpatica doar prin nostalgia pe care o creaza.
mie mi-a plăcut R 8 mai mult decît R 10, zic c-a fost un pas înainte destul de reușit după Dauphine. Mai avea și Simca un model cam pe-același calapod, „1000”.
Am făcut şcoala şi am luat carnetul pe 1100! Bună maşină şi mai ales cutia de viteze mergea şnur. Mi-aduc aminte că fiind deja “cu serviciu”, trebuia să mă învoiesc pentru orele de şcoală, iar drumul din platforma Pipera-unde lucram- până în bulevardul Muncii, unde era şcoala, halea o grămadă de timp. Dar, am avut noroc de un instructor mare gagicar (altfel, bun profesionist). Ei bine, ăsta avea o “elevă” care-i căzuse cu tronc şi care lucra chiar pe platformă. Pentru că în una din şedinţele săptămânii tipa respectivă era programată chiar după mine, aveau o înţelegere şi după ce terminam şedinţa, eu conduceam maşina până în platformă. Acolo, eu rămâneam la serviciu, iar el îşi prelua “eleva”. Aşa că o dată pe săptămână scăpam de drumul cu tramvaiele şi câştigam un traseu prelungit, ceea ce mi-a folosit la examen. 🙂
Da, intentia a fost sa se asambleze R16 ca model intermediar, pana era gata R12. Totusi au optat, destul de tarziu, pentru un model mai simplu si mai ieftin (care se vindea mai usor).