Citiţi-l pe Popescu

Zilele trecute vă ziceam ce cred despre demolările de pe viitorul bulevard Uranus-Buzeşti; fireşte – nu-mi schimb părerea, dar nu despre asta e vorba azi.

E vorba despre ceea ce scrie Popescu, în articolul de ieri Buzeşti – Berzei – Uranus… o concluzie. E cel mai bun articol pe care l-am citit în viaţa mea. Ar trebui să-l citez în totalitate, dar o să mă opresc la cîteva paragrafe doar. Vreau foarte tare să fie citit şi înţeles de cît mai multă lume, pentru că ceea ce scriu eu, ceea ce scriem noi – ăştia care ne ocupăm cu Bucureştiul- ajunge doar într-o nişă, ajunge doar la un număr mic de oameni.

Ştiţi? – noi ne-nchipuim că bucureştenilor ar trebui să le pese; dar nu-i aşa. Cei mai mulţi bucureşteni nu au auzit de demolările astea. Dacă le-au văzut, îşi închipuie că se va construi un Mall acolo. Foarte mulţi bucureşteni consideră locul infect şi periculos. Şi mulţi bucureşteni habar n-au unde e zona asta. Ăsta e adevărul.

Ceea ce scrie Popescu se poate aplica oricărui alt loc din Bucureşti ori din ţară. Scrie despre toate părţile implicate în dezvoltarea urbană – despre administraţia publică, despre specialiştii care proiectează, despre investitori, despre societatea civilă, despre cetăţeni.

Daţi-mi, deci, voie să citez cîte ceva. Despre administraţie:

… prima problema actuala a administratiei: proiecte care se fac fara a respecta legea, fara avize, acorduri si autorizatii pe care oricine este obligat sa le respecte. Orice actiune ar intreprinde administratia, ca este justificata sau nu, trebuie sa fie respectata legea pe care o avem si pe care in primul rand ea are datoria nu doar sa o impuna ci sa o si aplice in proiecte.

… despre specialişti:

E foarte posibil ca in teorie sa fim pregatiti sa dezbatem si sa propunem solutii, dar practica ne arata ca suntem incapabili sa facem ceva cu care sa ne putem mandri. In cazul cel mai fericit avem printre noi cativa arhitecti care pot produce o arhitectura de obiect, cu unele calitati, dar o legatura cu orasul nu suntem in stare sa furnizam.

… despre investitori:

In momentul in care unii investitori vor fi pregatit sa investeasca sume de bani mari va interveni si o dezvoltare urbana. Spun asta pentru ca interesele unui investitor privat sunt singurele care pot “dezmorti” administratia si care pot aduce implicarea unor specialisti care sa “stiu ce fac”. In momentul in care vom avea acei investitori care sa realizeze ca o dezvoltare urbana durabila se traduce in profit crescut in timp, atunci va beneficia si orasul de pe urma acestui parteneriat si automat acesta va avea nevoie de proiectanti capabili. Inca nu avem actorii care sa fie in stare sa poarte o negociere, caci despre asta e vorba pana la urma in dezvoltarea urbana, negociere care sa aduca profit tuturor.

… despre societatea civilă:

Actiuni de gherila sau scandalul nu pot duce catre o negociere, aceeasi negociere pe care se bazeaza procesul de dezvoltare. E posibil ca macar unul dintre ONG-uri sa propuna un proiect diferit de reabilitare a zonei Pietei Matache, dar nu acum ci in anul 2000, cand a fost aprobat PUG-ul Bucuresti si se stia de aceasta largire? Ati vazut un astfel de proiect sustinut si prezentat de un ONG care se lamenteaza acum? Din nou spun ca nici in cazul acestui “actor” nu vad ca exista cunoastere. Un ONG sau orice tip de organizatie care doreste o schimbare vine cu un proiect clar intocmit, cu sustinatori si cu investitori pregatiti sa schimbe zona, isi cauta sponsori. Orice proiect are nevoie de o sustinere economica si de cineva care sa “bage bani”, iar privatul doreste un profit economic clar, pe cand administratia poate fi convinsa si de alte moduri de intelegere a profitului.

… despre noi:

Dar cetateni sunt la randul lor investitori prin proiecte mai mari sau mai mici. Cetatenii sunt fericiti cand administratia le reabiliteaza termic blocul, sunt cei care scapa de o parte din plata intretinerii prin banii primiti de pe o reclama afisata pe imobil. Tot ei sunt cei care isi fac modificari in propria locuinta, fara proiect si fara autorizatie. Aceeasi cetateni sunt fericiti ca vor ajunge, cel putin teoretic, mai repede cu masina din punctul A in punctul B, fara sa se intrebe ce inseamna asta pe termen scurt sau lung. Ei vor spatii de parcare, dar nu platesc pentru cele existente. Ei sunt cei care apreciaza cel mai mare brad de Craciun, dar nu inteleg de ce ar fi nevoie de un muzeu in Rahova. Acelasi cetatean este pregatit oricand sa incalce legea, dar sa scape nepedepsit pentru ca ori e un delict prea mic ca sa “conteze” ori are exemplul altora care au facut acelasi lucru si “n-au patit nimic”, deci se poate considera ca e in regula.

… treaba e că după atîta vreme de comunism, de umilinţă, de mizerie, vrem atît de mult să se facă lucruri, încît nu ne interesează de ce şi cum se fac.