despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Civilizație publică LVII – „Paznicii” tăcuţi ai demisolurilor

scris de Ando

Foarte multe din blocurile vechi (dar şi destule clădiri, să le zicem, „clasice”, dar mai pricopsite) au la demisol pe lângă anexe (gen boxe) şi diverse spaţii de locuit – camere sau chiar apartamente. Cum s-a ajuns la această soluţie e mult de discutat.

Viaţa locatarilor de la demisol este, la fel, un subiect complex, delicat şi probabil că se pot scrie romane pe marginea lui.

Oricum, pentru clădirile poziţionate direct la trotuar, unul din dezavantajele evidente îl constituie amplasarea ferestrelor, care – din păcate – devine foarte tentantă pentru „musafirii nepoftiţi”.

Aşa se face că, deşi să priveşti lumea de afară printre gratii, nu-i tocmai o fericire, fie direct din construcţia iniţială, fie în timp, s-a recurs, ca mijloc de protecţie, la soluţia simplă şi destul de eficace a barierelor metalice.

De aici, a fost un pas la explozia de modele de grilaje, din care multitudine am selecţionat şi noi câteva pentru că, dacă ne gândim bine, oricât de jos sunt poziţionate, sunt totuşi elemente care contribuie la estetica generală a unei clădiri.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

20 comments to Civilizație publică LVII – „Paznicii” tăcuţi ai demisolurilor

  • Cristian Ioan

    Iarasi, un articol bune, si bine documentat cu imagini.
    dar nu numai BLOCULETELE vechi au asa ceva, ci si cladirile cum sunt cele de la mine, pe str. si respectiv aleea Parfumului – nu am mai fost de muult acolo, nu stiu cum sunt grilajele …

    • Vlad

      Google Street View ne poate ajuta aici. Acesta este blocul de pe Parfumului colt cu Vulturilor, unde locuia un bun prieten de-al meu din copilarie: https://tinyurl.com/yb5fxs8o. Pe langa grilajele de la ferestrele de la demisol, se pot vedea in imaginea de pe Google Street View alte elemente de civilizatie urbana specifice blocurilor vechi bucurestene, despre care Ando si HM scriu des.

  • HM

    Și o să mai scrie despre vreo câteva altele – materialele sunt în lucru.

  • Cristian Ioan

    @Vlad,
    Multumesc!!!

    Intresant linkul. In blco locuia o coleg de scoal generala, iar la parter era un croitor, la care mi-am facut dupa 1990 ultima pereche de pantaloni. Croitorul a fost o victima colaterala a Revolutiei, chiriile in crestre l-au obligat sa abandoneze atelierul …
    Abia acum observ ca “blocul” avea doar parter inalt, doua etaje, si un fel de mansarda – in copilarie, fiind singurul de acest gen din zona, ni se parea INALT!

    Daca va uitati cu atentie la coltul Parfumuluii-Vulturilor, langa Renault-ul de culoare inchisa, se pot vedea:
    – stalpul de lemn pentru liniile telefonice
    – cutiile cu echipamente, probabil Telko, dar posibil si de la Electrica, ce au inlocuit cutia de distributie subterana, cu capac rotund de la “Ciocanul”!
    – un grilaj de canal, grav mutilat, dar supravietuitor! Cel de la mine, coltul Parfumului cu Labirint, nu a supravietuit, dar acici se mai vede un vestigiu: acolo unde era in carosabil grilajul scurgerii pt apele puviale, era is in bordura o decupare cu gratii, in forma de semicerc, pentru a garanta ca niciodata nu se foarteaz balta prea mare de la ploaie …

    • Vlad

      @Cristian Ioan: cu mare placere!

      Il stiam pe croitorul de la parter: domnul Oprea. Bunicii mei locuiau in casa care si acum imparte o curte cu acel bloc. Strabunicul meu a locuit la mansarda acelui bloc un numar de ani la sfarsitul anilor 70 – inceputul anilor 80. Si mie mi se parea un bloc oarecum inalt, dar si misterios prin arhitectura sa interioara. Locatarii de acolo erau vecinii bunicilor, si ii cunosteam interiorul mai ales pe scara secundara, care dadea in curtea mentionata.

  • Cristian Ioan

    @Vlad,
    Realmente, este mica lumea!
    – da, faceam pantalonii la domnul Oprea. Dar liberalizqarea de dupa 1990 a facut sa dispara multe ateliere de croitorie. Ce o fi acum in spatiul acela de la parter?!
    – in CARE casa locuiau bunicii, era pe strada Parfumului, sau pe Vulturilor?
    – blocul nu avea lift, dar probabil ca avea claorifere, deci si subsol cu sistem de incalzire si fochist …
    – vad ca rigola cu grilaj a supravietuit, dar nu stiu daca asfaltarile succesive si schimbarile de borduri nu au afectat scurgerea apei …

    • Vlad

      E mica lumea intr-adevar, si ma bucur ca site-uri ca SimplyBucharest o fac si mai mica, in sensul bun :).

      Dupa ce domnul Oprea a plecat de acolo, in acel spatiu a existat un magazin de unde noi, copiii, ne luam Cola si guma de mestecat. Cred ca magazinul a fost acolo o buna parte a anilor 90. Dupa cum arata imaginile (care au fost facute de Google in 2014) cred ca de mult timp nu a mai fost fost spatiu comercial acolo.

      Bunicii locuiau in casa de pe Parfumului nr. 21, exact in stanga blocului despre care vorbim (care e la nr. 23).

      Aveti dreptate, blocul avea subsol cu sistem de incalzire. La subsol este un apartament care era locuit.

      In imagini se vad si niste geamuri sau sisteme de aerisire sub scarile fostei croitorii, geamuri ce sunt in prezent partial astupate.

  • Cristian Ioan

    @Valad,
    Daca Flamanda Cartita ne de voie sa continuam aici dialogul, ce a devenit Off-Topic, daca nu sa trecem in privat … Multi din cititorii HM sunt foarte tineri, 1991 sau 1980 sunt pentru ei “defore my time”, asa cum este pentru mine rascoala lui Tudor Vladimirescu!

    – faza cu magazinul de guma este logica: locul era, evident, prevazut sa fie spatiu comercial. Iar inainte de 1989, nici pe Parfumului, nici pe Labirint in zona mea nu existau prea multe magazine!
    Lipsit de logica si sinistru este cum arata acum spatiul: usa a fost zidita, treptele de intrare si vitrina au disparut, iar ferestrele micsorate, a devenit o incapere accesibila doar din interiorul blocului!
    Prespun ca in zona au aparut Shopangauri, nu mai este nevoie de buticuri si pravalii clasice …

    – in poze, spatiul apare ca nefolosit, dar adeseori imaginile Street View sunt VECHI, facute in 2014 sau chiar 2012! Pentru Bucurestiul dinamic al zilelor noastre, 4-6 ani reprezinta PREA MULT.

    – am presupus ca este casa de pe Parfumului! La numarul 19 este casa Silviei Kerim, care a scris “vedere din Parfumerie”.

    – cu sistemul de incalzire, era doar o presupunere rezonabila – nu imi aminteam sa fi vazut pe bloc zeci de cosuri de sobe! Insa existau si blocuri cu sobe individuale, chiar daca erau mai inalte de doua etaje, cum ar fi cel de pe Calea Calarasilor, spre Hala Traian …

    – subsolul (mai exact demisolul) locuibil se vede foarte bine in imaginea de pe Vulturilor!
    Inclusiv GRILAJELE ce reprezinta de fapt subiectul articolului …
    Iar in imaginea de pe Parfumului se vad clar “sisteme de aerisire sub scarile fostei croitorii, partial astupate” – dar asta nu este concludent: chiar si o pivnita ce nu adaposteste sistemul de incalzire, tot trebuie sa aiba o aerisire.

    • Vlad

      @Cristian Ioan: HM ne da permisiunea prin comentariul lui, chiar ne incurajeaza sa scriem articole. Mi-ar face placere asta, desi amintirile mele sunt trecute prin filtrul mintii unii copil (sunt nascut in 1982), deci perioada respectiva are un aer de mister in memoria mea. A fost o vreme foarte frumoasa pentru mine, iar crampeiele pe care mi le amintesc sunt infuzate de exuberanta copilariei. Asta contrasteaza cu realitatea obiectiva a anilor 80, care au fost ani cumpliti pentru Bucuresti.

      Aveti dreptate, Silvia Kerim era vecina bunicilor. Inainte de 90 a scris cateva carti pentru copii, iar dupa 90 mai mult carti de amintiri si autobiografice. Imi amintesc vag ziua cand le-a oferit bunicilor cartea “Vedere din Parfumerie” cu autograf. Mai tarziu a scris o alta carte, pe nume “Parfumeria”, care a fost publicata dupa 2000.

      Grilajele de sub croitorie este foarte posibil sa fi fost de la o pivnita sau o zona de depozitare materiale, dupa cum spuneti.

      Pana in ce an ati locuit pe Str. Parfumului?

  • hm

    Dacă ar fi după mine, dialogul ăsta ar fi tare frumos să „urce de la demisol” (din comentarii) undeva mai la etaj – adică să transformați amintirile în articole!

  • Cristian Ioan

    @hm,
    poate, candva!
    Dar nu este usor, si ESTE necesar dialogul, precum se vede, din aceasta discutie cu Vld rezulta detalii despre Parfumerie, locuitori, viata din Iepoca de Aur!

    @Vlad,
    “A fost o vreme foarte frumoasa pentru mine,” – sunt sigur, pentru oricine, copilaria este f. frumoasa!

    “anilor 80, care au fost ani cumpliti pentru Bucuresti.” – asa este, eu fiind mai in varsta, pot afirma obiectiv ca in anii 60-70 viata in socialism era “buna”, in antiteza cu “obsedantul deceniu” si cu anii ’80 …

    “Pana in ce an ati locuit pe Str. Parfumului”
    Labirint colt cu Parfumului. Pana in vara lui 1988, cand ne-a demolat!

  • Ando

    @Cristian si Vlad: Mă bucur nespus că articolul meu a declanşat acest dialog între voi.Chiar dacă nu am locuit în zonă, în ultimii ani am trecut deseori pe acolo, dar alt farmec are plimbarea când afli aceste detalii din discuţia voastră. Ce pot să spun şi eu: am aflat, acum vreo doi ani că, la doi paşi, pe Parfumului la nr. 25-27 există un muzeu privat, ieşit din comun, care deţine câteva colecţii impresionante: tirbuşoane, fiare de călcat etc.Dar vizitarea lui se face în anumite condiţii şi la costuri substanţiale!

    https://museumofromanianrecords.com/

    • hm

      Scump, pentru trei țucale!

      • Vlad

        @Ando: si eu ma bucur!

        Nu stiam de acest muzeu, imi place ca e un “hidden gem”. Fiind orientat pe grupuri de vizitatori si avand preturi occidentale, s-ar putea ca in principal sa-l viziteze turistii straini care lucreaza cu diverse agentii turistice.

  • Cristian Ioan

    Interesant, cu muzeul!
    nu, nu sunt numai “trei tzucale”
    Colectia de tirbusoane ma intereseaza mia putin – chiar sa fie gratuit, as vedea 10, 20, dupa care m-as plictisi! – dar cea filatelica pare impresionanata!

    Muzeele “normale”, de Stat, au zule gratuite si reduceri – si nu numai din generozitate, ci pentru eficienta! Cum isi face publicitate acest muzeu inedit?

    o presupunere perfect rezonabila este : “Fiind orientat pe grupuri de vizitatori si avand preturi occidentale, s-ar putea ca in principal sa-l viziteze turistii straini care lucreaza cu diverse agentii turistice” …

  • Ando

    @Cristian Ioan: De fapt,am aflat(dând telefon pentru program, preţ bilet etc)că ei mizează-în principal- pe evenimentele de firmă gen:team building, prezentări, promoţii etc. pentru care chiar ei(cei de la muzeu) asigură servicii complete, inclusiv vizitarea muzeului.

  • Cristian Ioan

    @Ando,
    Straniu!
    Am fost la doua TB, cele doua zile jumate au trecut foarte repede. Daca erau mai multe zile, faceam si drumetii pe muntii din apropiere, si desigur vizitam muzeele din localitatile invecinate.

    Dar cum poate un muzeu sa contribuie la TB, la prezentarea unei noi firme, sau la o promotice?

    Chiar dca muzeul ar adaposti nu suportrui pt fiarele de calcat, ci ytablouri de Picasso sau flori de mina frare, ar fi o atractie in sine, ar DISTRAGE atentia de la TB, de la prezentarea firmei sau a produselor oferite!

  • Vlad

    @Cristian Ioan: Mare pacat ca si casa dumneavoastra, alaturi de multe altele din Bucuresti, a avut aceasta soarta. Imi imaginez ce frumos ar fi fost azi un Bucuresti peste care sa nu fi trecut buldozerele… cu cartiere vechi pline de farmec intinse pe multe hectare din Dudesti pana in Dealul Uranus. Ce a mai ramas din vechiul Bucuresti ne incanta si acum, dar ce ar fi putut sa fie! Si cele mai multe s-au pierdut in mai putin de zece ani. Foarte trist.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>