găsesc în Ziarul Financiar de azi un pliant, un rahat publicitar; dau să-l citesc şi mă crucesc.
Da, ştiu: e reclamă. E foame. Banii sînt bani, nu contează de unde vin.
Dar… bunul-simţ? Cum poţi să te asociezi – tu, chipurile cea mai serioasă publicaţie financiară a ţării, cu aşa ceva?
profitaţi de închiderea unei firme cu o istorie de peste 100 de ani.
… asta e un alt extras din pliant, care chipurile citează un articol publicat; fireşte – e o făcătură de neam-prost, continuată pe restul paginilor, cu enunţuri ca:
Lichidare silită produce o mare bucurie în rîndul amatorilor de chilipiruri!
Firma de lichidare din Germania* nu mai are mult timp la dispoziţie – în cîteva zile totul trebuie vîndut!
Termenul de lichidare este pe punctul de a se încheia – sunt esenţiale concesii drastice referitoare la preţ!
———————
*remarcaţi şi cum se face referire şi la Germania, ca să ne închipuim că e o afacere serioasă.
Care e de fapt problema? Termenul lichidare? Nu e moarte de om, e o etapa economica fireasca. Se inchide firme mai vechi si mai mari pe lumea asta, iar de lichidare beneficiaza si ‘amatorii de chilipiruri’ si patronul afacerii.
Iar reclamele… nu le scriu ziarele in nici un caz. Prostul gust e al firmei de lichidare dar, din nou, lichidarile sunt anuntate si in ziare mai serioase ca ZF.
nu ştiu, dar prea sună a parastas cu strigare şi a mezat cu tobe, nu a lichidare profesionistă.
Şi am mai văzut zilele astea cîteva articole plătite cam pe acelaşi stil, tot în ZF.
Un ziar pe care dai 30.000 de lei vechi.
Oare noi mai exportam ceva?
Eram la Cisnadie in 1997 si 1998 pentru inventarierea patrimoniului sasesc. Era de atunci moarta industria respectiva ce are totusi traditii mai vechi de 100 de ani. In Cisnadie inca mai erau atunci case de inceput de secol XIX cu acareturile necesare prelucrarii lanii pentru tesere inclusiv de covoare. Nu degeaba intr-unul dintre spatiile fortificatiei bisericii este/era un muzeu al tesatorilor.
Falimentarea a fost premeditata si favorizata de capusarea fabricii de catre societatile din jurul managementului infipt politic acolo la inceputul anilor ’90. Oamenii se plangeau atunci ca fabrica exporta inainte de ’90 covoare in 36 de tari, tocmai pana in Japonia. Fiind de lana, aceste covoare erau mai scumpe si au fost eliminate de carpetele sintetice venite pe piata.