cic-am fi pîndiţi de analfabetism şi alte chestii; am întîlnit oameni care n-au citit vreo carte niciodată, care au nevoie cam de două ore ca să termine ‘Libertatea’, cunoaştem copilandrii kre chiar cred k e corect să… ştiţi ce vreau să zic.
Chestia e că folosim tot mai puţine cuvinte cînd vorbim. Am văzut-o deunăzi.
Treceam pe lîngă poarta unei firme – nu contează ce firmă. Portarul s-a-ntîlnit cu un şofer; ce-au vorbit ei, mai jos:
—————————————————————————————–
Portarul (cam la 45 de ani) stă în poarta firmei. Şoferul (aceeaşi vîrstă) trece cu maşina prin faţă şi-l claxonează.
Portarul (strigă după el):
Băee!!!
Şoferul (opreşte după vreo 30 de metri şi coboară, rămînînd lîngă maşină):
Ăăăii ?
Portarul (dă din mîini):
Aaăăăă??
Şoferul (dă şi el din mîini, ca şi cum ar explica):
Ăăă!
Portarul:
Ăă! Un-te duci?
Şoferul:
A-aa-a (arată cu mîna) acolo! Mă-ntorc! Ă!
Portarul (începe să înţeleagă):
Iei aia?
Şoferul:
Ăhă. Şi… aia (enumeră pe deşte) aia, ă.
Portarul (lămurit):
Ă!
Şoferul:
Şi mă-ntorc.
Portarul (mulţumit):
Ăhă!
Şoferul (amabil):
M-aştepţi?
Portarul:
Ăhă! Stai mult?
Şoferul:
Ă-ă!
Portarul (îşi aduce-aminte de ceva):
Daaa… vorbeşte şi cu ăla!
Şoferul (sigur):
Ăăăă!
Portarul:
Vorbeşti, da?
Şoferul:
Da, măă!
Portarul (insistă):
Şi de… aia?
Şoferul:
Ăhă, da, mă!
Portarul (mulţumit):
Bine. Şi vii, da?
Şoferul:
Ăhă.
Şoferul se suie-n maşină şi pleacă. Portarul (pentru sine):
-n pu’a mea.
Puteam să jur că la final se lasă cu vreo pulă/pizdă/muie, ceva
ar fi fost culmea să nu!
Sa ne uitam un pic in urma; in Romania anului 1900 se estimeaza o rata a analfabetismului de 85%. In 1930 rata scazuse pana pe la 55% (bunicii nostri!) iar in anii ’50 propaganda oficiala sustinea ca “flagelul” fusese eradicat complet (parintii nostri!). In prezent se recunoaste un procent de maxim 5%, de asemenea relativ recent s-a introdus si termenul de “analfabetism functional”, aruncandu-se procente aiuritoare in ce-l priveste. Conceptul nu e nou, in anii ’30 se discuta despre post-analfabetism, despre oamenii care “uita sa citeasca” din cauza lipsei… suportului 😉 Drept e, in acele vremuri nu existau tabloidele cu tiraj de masa. Unde vreau sa ajung? La faptul ca nici parintii si nici bunicii personajelor descrise mai sus nu au fost mai breji; poate au avut mai mult bun simt, educat cu forta de catre niste regimuri mai opresive. Si nu, nu au avut expunerea mediatica din zilele noastre. Vorba aia, teracote exista in casele romanesti de cel putin 100 de ani, doar termenul “miss teracota” e de factura actuala 😀