… pe lîngă monumentele mari – alea pe care le pune ici-colo Primăria și la care oamenii se uită cruciș; exemple, Doamne-iartă-mă, îs destule: căruța cu proști din fața Naționalului, săracu’ Carol pe cal, cartoful înfipt în țeapă de lîngă el – dăm și peste sumedenie de pocitanii mai mici puse te miri pe unde; galeria de voievozi călare sau pe jos, fel de fel de „obligații” de-ale unor state cu care sîntem prieteni…
Așa că am văzut multe – să ne-ajungă.
Cele mai urîte statui sînt, firește, alea puse de primăriile mici, de sector – acolo unde, cînd s-a-mpărțit bunul gust, primarii… lipseau.
În fine!
Ne facem cuvenita datorie să semnalăm un nou Ștefan: anume, la Obor, în fața Primăriei sectorului 2 (acolo unde, mulți ani, a stat monumentul Răscoalei de la 1907, mutat mai la dos de Capitală).
Șade Ștefan tare aprig, așa cum îl știm!
… și, așa cum îi gata să puie mîna pe spadă, zici c-o să taie nădragii la vreun hoțoman care vinde telefoane sau să agațe sacoșa la o babă care vinde alifii și plasturi.
Ando l-a pozat.
Cam nefericită postura Marelui Domn. Pare a fi amarnic rău!
N-am înțeles și nu înțeleg nici acum de ce trebuia mutat monumentul 1907 realizat de Naum Corcescu. Stătea acolo din 1972. Intrase în peisajul bucureștean, ba chiar și în anecdotele vremii. Mintea luminată a analfabetului general de brigadă Neculai Onțanu l-a mutat în Parcul Florilor din Pantelimon, cel ascuns după blocuri, spre hotarul Dobroieștiului.
Am petrcut în această primăvară, cu mare folos, câteva zile la Dresda. Printre alte „minuni” ale superbului oraș de pe Elba este și aceea că autoritățile nu au clintit din loc niciunul dintre monumentele Republicii Democrate. Nici denumirile străzilor nu le-au schimbat. Au rămas ca mai înainte străzile Karl Marx, Fridrerich Engels …. și câte altele. În centru, foarte aproape de zona istorică pe unde se foiesc permanent mii de turiști, se află Palatul Culturii, o clădire modernistă construită prin 1969 – 1970 sub regimul din DDR. Pe latura din stânga este amplasată o frescă imensă cu teme și lozinci comuniste. Cu ocazia lucrărilor de renovare și reabilitare a prestigiosului lăcaș de cultură, nu numai că nu a fost înlăturată, ba mai mult, a fost restaurată și nimeni nu este deranjat de prezența acesteia.
Nici mie nu mi se pare de înțeles mutarea „1907”-lui.
Cît despre frenezia continuă a botezării locurilor publice, tare mă tem că ni-i istorică – coboară multă vreme în trecutul nostru, e de-ajuns să comparăm hărți de dinainte de 1900, de după 1900, de după Primul Război, de dinainte de al Doilea Război, de după al Doilea Război, de după instaurarea Republicii Populare… și tot așa!!!
Şi, ca de obicei, nicăieri nu este trecut numele sculptorului.Mă rog, deocamdată, pentru că nu s-a făcut “dezvelirea” oficială a statuii.
Văd că în ultima vreme se poartă ca numele artistului să se scrie la fel de mare ca cel al celui de pe soclu. Mă mir de atîta modestie.
Azi, 26 noiembrie, a fost, oficial, inaugurat monumentul. Autorul este sculptorul George Tănase.
https://foto.agerpres.ro/storage/watermark/11771108.jpg