despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Cred că nu-s închipuite!

scris de C. D. Mocanu

Orice gând îndrăzneț devine realitate dacă pun umărul oameni sănătoși, educați și instruiți. În această ordine și nicicum altfel. Pentru asta sănătatea ar trebui să fie prioritatea absolută într-o strategie înțeleaptă de dezvoltare, de propășire a unei națiunii.

Problemele sistemului medical românesc sunt prezențe aproape zilnice în conversațiile pe care le am cu vecinii, colegii, cunoscuții, prietenii, sau cu membrii familiei. Bătrânețea e boală contagioasă, nimeni nu scapă. În acest context, îndrăzneala prietenului HM de a slobozi în lume „Peripețiile închipuite ale unui tânăr medic” mi-a stârnit interesul și curiozitatea.

În primul episod, apărut joi, 6 decembrie 2018, tălmaciul poveștii Klingersporn von Orlea –, el însuși doftor, afirmă: „În spital portarul și liftiera sunt Dumnezeu pe pământ sau în orice caz niște sfinți aflați în dreapta Lui. La o adică, pentru suma potrivită, pot deschide aproape orice ușă.” Și ca unul care n-am umblat prin spitale mi-am zis: Măi să fie! Chiar așa?

Au trecut doar câteva zile și un alt tânăr, de astă dată inginer, istorisește pe contul său de Facebook peripeția prin care a trecut în ziua de 10 decembrie 2018, atunci când împreună cu câțiva colegi, a mers la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova pentru a distribui copiilor internați la Oncologie câteva cadouri.

Iată textul transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, otografia și punctuația originale:

„Povestea începe cu o ușă de lift … la Spitalul Județean de Urgență Craiova. Încărcați cu 100 de plase cu cadouri și dulciuri pentru copiii de la secția de Oncologie, împreună cu colegii mei, am așteptat civilizat liftul pentru a urca la etajul 9. Nu din comoditate, ci din cauza greutății plaselor. Liftul ajunge, se deschid ușile și ne urcăm. Din prima secundă când am pus piciorul în lift … a început bătaia de joc și nesimțirea pe care nu am mai întâlnit-o la un asemenea nivel. O să încerc să expun conversația LIFTIEREI cu noi.

– Mie ce mi-ați adus? Ce plasă îmi dați? (Noi…am zâmbit… crezând că este o glumă…și am tăcut…fâstâciți…) Liftiera însă insistă:

– Haideți…nu îmi dați și mie o plasă? Ce…nu știți că de câte ori se vine aici cu cadouri … prima plasă se dă la liftieră? (noi…siderați…lăsați mască…fără cuvinte)

– Nu știam că așa trebuie … ce plasă doriți? Din aceasta cu pufuleți? (zice una din colegele mele … în glumă)

– Nu, nu … nu cu pufuleți … Păi ce … nepoții mei mănâncă pufuleți? Sunt de familie bună … ce mama … dr..

Între timp ajunge liftul la etajul 9….și coborâm unul câte unul pe lângă „duamna” care stătea pe scaun și se uita sfidător la noi că nu i-am dat nimic.

Apoi … nu a îndurat-o inima și ne-a aruncat ultimele vorbe:

– Sper să nu vă mai întoarceți să mergeți cu acest lift cât sunt eu aici … nesimțire …

Ușile s-au închis …

Această conversație s-a întâmplat astăzi 10.12.2018, ora 11:40 în liftul nr.9. Poate managementul spitalului o poate identifica și să îi facă raport de desfacere a contractului de muncă acestei „ființe”, dacă o putem numi așa … o persoană care cu toate că i-am zis că mergem la oncologie să facem niște copii sărmani fericiți, nu i-a păsat … ea vroia plasa ei … că și ea are nepoți …

Sunteți convinși că dacă a fost atât de directă cu noi … același lucru se întâmplă cu toată lumea? Probabil că trebuie să îi bagi 10 lei în buzunar dacă vrei să urci…

Nu înțeleg însă de ce această „duamnă” trebuie să fie plătită din banii noștri pentru a apăsa pe un buton. V-ați gândit că oricine poate apăsa în 2018 un buton de la lift și să meargă la ce etaj dorește? Se poate face prin control – acces acest lucru, fără ca oamenii să mai aibă de a face cu aceste sugative de liftiere…

Mesaj pentru LIFTIERĂ (nu am apucat să îi zic atunci nimic … eram mască):

– Ne cerem scuze „duamnă” că nu v-am lăsat o plasă. Am preferat să o dăm unui copil cu probleme al cărui zâmbet e mai important decât dumneavoastră și a dumneavoastră „familie bună”. Bănuiesc că ați făcut 3 facultăți dacă sunteți de „familie bună”, apoi ați dat concurs pentru postul de LIFTIERĂ și abia ați intrat, fiind concurență mai mare decât pentru posturile de doctori. No offense pentru acest job … dar m-a scos din sărite limbajul superior cu care ne-ați tratat.

Sper ca acest mesaj să îl vadă și Doamna Ministru al Sănătății și să ia măsuri în acest sens. Sunt convins că la Craiova, o mână se spală pe alta și toată povestea va fi tratată ca un lucru minor. Pentru noi însă contează!

PS: Știu că era lift de bolnavi … Sper să nu ne acuzați că am mers cu acel lift …. și vezi domne … trebuia să mergem pe scări, 9 etaje, cu 100 de plase. Doream să face un act caritabil, nu să fim tratați ca niște intruși.”

Întâmplarea a fost preluată ca știre și apoi rostogolită pe toate canalele confirmând cu vârf și îndesat afirmația, aparent fără vreo susținere credibilă, făcută de un Tânăr Medic.

Deși viața, care este un fenomen complex (!!), bate uneori cea mai năstrușnică imaginație, eu am început să cred că peripețiile doftorului nu-s închipuite!

Post Scriptum

În cursul zilei de 13 decembrie a.c., conducerea Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova a dat publicității un comunicat țâfnos și amenințător. Citiți și vă cruciți!

„Cu toţii ne dorim un sistem sanitar mai bun şi considerăm că putem reuşi doar împreună. Putem garanta că nu vom tolera niciun fel de abatere din partea salariaţilor, dar nici nu vom mai tolera anumite acuzaţii nefondate venite din mediul online. Facem un apel către toţi cei care sesizează anumite aspecte negative în incinta Spitalului Clinic Judeţean de Urgentă Craiova, de orice natură, să aibă curajul să vină să ne sesizeze oficial, nu doar să scrie pe Facebook poveşti, unele adevărate, altele nu. Deşi domnul care a făcut acuzaţiile pe o reţea de socializare nu a venit să depună o plângere oficială, ancheta internă în acest caz a continuat. Doamna şi-a prezentat demisia când a fost audiată în Comisia de disciplină. Vă aducem la cunoştinţă că liftiera acuzată în mediul online că ar fi pretins un cadou de la un grup de voluntari veniţi la spital să aducă daruri pentru copiii bolnavi şi-a prezentat în cursul zilei de astăzi, 13 decembrie, demisia.”

Niște ticăloși! „Menajerul” spitalului ar trebui să plece după apreciata lui angajată. Din nefericire se află în subordinea Consiliului Județean și acolo jocurile sunt făcute și nu vor fi desfăcute.

1 comment to Cred că nu-s închipuite!

  • hm

    Nu, Dane! Nu sunt închipuiri, ce frumos ar fi fost să fie!
    Tânărul medic scrie și descrie realitatea.
    Și mai are multe de scris!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>