despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

am un caiet şi nu mă tem să-l folosesc

Japonezii de la Daiso vînd – printre o groază de alte lucruri – nişte caieţele pe care au pus eticheta asta. Vi s-o părea ciudat să vedeţi scriind acolo ‘A nu se folosi în moduri violente’ şi poate v-o veni a rîde, dar asta doar pentru că nu-i cunoaşteţi pe orientali. Povestirea de mai jos v-ar ajuta să înţelegeţi mai bine felul de-a fi şi înţelepciunea asiaticului:

… în crucea nopţii, 15 ţigani, fiecare cu cuţît, bîtă, lanţ ori sabie îl încolţiseră pe Li…

După cîteva minute, şapte ţigani zăceau pe jos, iar trei reuşiseră să fugă; rămăseseră să se bată cu Li cei mai mari cinci smardoi din Obor. Îşi plimbau cuţitele dintr-o mînă-ntr-alta, aşteptînd ca Li să facă o mişcare.

Pe faţa lui Li nu se citea nimic. Nici o picătură de transpiraţie nu era pe fruntea lui. Îşi mişcă încet mîna dreaptă către buzunarul de la piept al hainei.

Ţiganii strînseră cuţitele tare în mîini, nervoşi. Ce-o căuta Li la piept? Avea o sabie sub haină? O scoate oare vreo stea ninja? Un nunceag?

Deşi n-o arăta, Li se plictisise şi se grăbea; peste 10 minute trebuia să deschidă standul din Europa. Deodată, în mîna lui apăru un caiet!

– Ţîu minte ce-i asta, frăţie! – urlă deodată primul ţigan, făcînd doi paşi în spate. Ţîu minte dîn clasa-ntîia, mînca-v-aş!

– Îîîu! Clasa-ntîia!!!! făcu al doilea ţigan. M-am tirat d-aciiaaaa… se mai auzi în urma lui.

… Li rămase singur şi-şi băgă caietul la loc în haină. Bătaia cu ţiganii îi mîncase zece minute.

– Data viitoare cînd ţigani bate – îşi zise el – nu pierdut timp, Li de la început caiet sau carte scoate!

1 comment to am un caiet şi nu mă tem să-l folosesc

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>