despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

… urît mi-e cînd văd steagurile astea puse de noi: triste, pleoștite, ca niște izmene uitate-n cui.

E o mică șmecherie la mijloc să le fabrici, să le alegi și să le montezi în așa fel încît să stea frumos chiar și cînd nu bate vîntul, umflîndu-le.

Ca să nu pomenesc și de faptul că un drapel nu se lasă pînă culorile i se șterg și se acoperă de murdărie.

… culorile trebuie mereu să fie vii, pline, saturate.

Albastrul de trening chinezesc, galbenul de muștar de mici și roșul de gard de bloc ruginit nu sînt culorile noastre.

Ar fi frumos să ne pese de simboluri, fiindcă nu-s de luat în rîs.

4 comments to din zbor

  • Dan

    Praful și mizeria (africană sau nu) sunt arhiprezente Balcani indiferent de anotimp. Și dacă uiți izmenele afară 2-3 săptămâni trebuie să le speli din nou, că albul curat-murdar se face rapid alb murdar-murdar…

  • Anonymous

    E un steag la un bloc in Titan, undeva, si s-a decolorat in asa hal incat are alb la mijloc in loc de galben. Si initial am ras si am zis ca e steagul Frantei, dar dupa am vazut ca e arborat cu rosul la lance… deci nici macar al Frantei nu e :)))

  • Dan

    A da, și razele ultraviolete, motivul real pentru care tot peisajul urban din sudul României este gri-murdar, cel mult cu pete de culori șterse (sau pale). Sau ciclul de îngheț-dezgheț care ne face praf drumurile și pavajele (la propriu), sau riscul seismic major care ne-a făcut să umplem orașele cu betoane. Și asta până să trecem la oameni…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>