de C. D. Mocanu și HM
Pornim în călătoria noastră în timp. Din 1962 avem, pentru început, trei calendare de buzunar dedicate celor de-ale gurii. Sînt, după cum se vede, și din aceeași „mînă” grafică. Verso-ul – cel cu calendarul în sine – este identic și redactat curat și clar, cu lunile în căsuțe bine delimitate, așa că se datele se puteau urmări cu ușurință.
Să vedem și ilustrațiile!
Macaroanele, spaghetele, fideaua și tăiețeii alcătuiau o masă foarte gustoasă din paste făinoase pentru veselul gurmand.
Cafeaua naturală, ca să nu-i zicem tabiet ori dichis ca să ne facă să ne gîndim la cine știe ce apucături burgheze, era o băutură plăcută, un întăritor și un stimulent… cum să n-o savurezi?
Și un om de zăpadă care se-ncălzește și el – pe vremea asta chiar ne face și nouă bine! – cu o ceașcă de ceai.
Va urma!
Poate sa afirme cineva ca nu au farmec? 🙂
Sunt curios cum omul de zapada isi introduce nasul in ceasca de ceai ca sa bea ceva fierbinte, imi place movila de paste fainoase si parca acel satisfacut din fotoliu mi-a facut pofta de o cafea “naturala”. Pe atunci puteai sa plasezi strategic si o tigareta in piesaj.
Era perioada când cafeaua era…cafea.Existau încă multe magazine cu tradiţie în prăjirea şi măcinarea cafelei boabe ( majoritatea ale foştilor negustori armeni). De asemenea, erau mai multe sorturi de cafea (columbiană, braziliană etc).
cred eu, așa, că flăcăii „barista” de azi ar putea fi invidioși.
Interior cafeneaua turcească Ada Kaleh din Capitală -anul 1969.
Era la parterul unui bloc de pe bd. Brătianu (fost 1848),colţ cu str.Şepcari – cam vizavi de magazinul Cocor.
https://foto.agerpres.ro/foto/watermark/1104066